Egiptul Antic

      Paznicul bărcii din Lumea de Dincolo. Este destul de amuzant faptul că el trebuie să fie trezit din somn de către luntraşul Mahaf ca să pregătească barca pentru călătoria pe apele celeste.

  Aker

      Zeu-pământ care stăpâneşte şi punctul de întâlnire al orizontului de vest cu cel de est în Lumea de Dincolo. Simbolul lui Aker constă în partea din faţa a doi lei, sau două capete umane, aşezate astfel încât privesc în direcţii opuse.

  Amaunet

      Zeiţa al cărei nume înseamnă "Cea Ascunsă" şi a cărei umbră, printre zeii arhaici, este un simbol al protecţiei. Zeitate a templului din Karnak cel puţin de la domnia lui Senusret I (dinastia a XII-a), ea este cu precădere consoarta lui Amon, având totuşi un rol mai puţin profilic decât cealaltă soţie a lui, Mut.

  Amenhotep-Fiul-lui-Hapu

      Curtean care a fost scrib regal şi "supraveghetor al tuturor lucrărilor regelui" în timpul domniei lui Amenhotep III (dinastia a XVIII-a), zeificat în perioada ptolemeică datorită reputaţiei sale de bărbat înţelept.

  Am-Heh

      Zeu ameninţător din Lumea de Dincolo, al cărui nume înseamnă "Devoratorul Milioanelor". Locuinţa sa este un Lac de Foc. Ferocitatea lui este amplificată de chipul său de câine de vânătoare şi de pofta lui pentru sacrificii.

  Ammut

      Zeiţă a Lumii de Dincolo al cărei nume, "Devoratoarea de Morţi", redă în mod sugestiv rolul ei sinistru de distrugătoare a celor care au adus o viaţă nemernică pe pământ.

  Amon

      Zeitate primordială şi zeu suprem în panteonul egiptean. Amon este înfăţişat antropomorf, adeseori aşezat pe tron ca un faraon. Pielea sa este colorată în albastru sugerând lapislazuliul, o piatră semi-pretioasă importantă şi foarte apreciată, considerată demnă de un zeu. Coroana lui simbolizează un zeu al cerului, constând într-un modius având deasupra două pene înalte. Fiecare pană este împărţită vertical în două secţiuni "dualismul" iconografic reflectă concepţia egipteană despre lume a unor elemente opuse şi în echilibru, de pildă Cele Două Ţări (Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos). Numele de Amon pare să fie legat de cuvântul care înseamnă "a ascunde", şi este sugestiv pentru concepţia egiptenilor asupra naturii zeului, pe care o interpretează ca "ascunsă". Asfel, scriitorul grec Plutarh, citându-l pe preotul cronicar Manethon, afirmă că numele Amon înseamnă "ceea ce este ascuns" sau "invizibil".

  Anat

      Zeiţă războinică din Ugarit, pe coasta siriană, şi atestată în Egipt de la sfârşitul Regatului de Mijloc. Conducătorii hicsoşi par să-i fi promovat cultul, şi în perioada ramesidă Anat era o zeiţă importantă în Deltă.

 Andjety

      Zeu în formă antropomorfă venerat iniţial în centrul Deltei, în noma 9 din Egiptul de Jos. Andjety (care înseamnă "Cel din Andjet" adică oraşul Busiris) a fost procurorul lui Osiris în centrul de cult Busiris. Iconografia acestui zeu susţine în mod convingător faptul că el a fost strămoşul lui Osiris. Andjety ţine în mână cele două sceptre în formă de "cârjă" şi "bici", însemne care constituie simbolurile de suveranitate ale lui Osiris.

  Anti

      Zeu-şoim de importanţă majoră în nomele 12 si 18 din Egiptul de Sus. Anti este reprezentat stând în picioare într-o barcă în formă de semi-lună, iar în Textele Sarcofagelor din Regatul de Mijloc este descris ca supraveghind plutirea bărcii henu a unei alte zeităţi-soim, Sokar.

  Anubis

      Zeu-câine al cimitirelor şi al imbălsămării. Cea mai răspândită formă a sa este aceea a unui câine de deşert ghemuit, cu urechile ciulite şi coada jos, purtând o zgardă cu puteri magice, şi "biciul" lui Osiris la mijlocul trupului său. Câinele Anubis este probabil şacalul şi în acest mod este menţionat sub numele de sab în textele timpurii. Dar şi alţi câini, de pildă cel sălbatic de culoare ruginie, pot fi prototipul lui. Într-un papirus egiptean numele lui Anubis este derivat din verbul "a putrezi", legându-l astfel de descompunerea leşului. Lui Anubis i se atribuie diverşi părinţi. Conform unei tradiţii, el este fiul lui Nephthys şi a lui Ra. Scriitorul grec Plutarh o consideră tot pe Nephthys mama sa, dar aceasta ca urmare a adulterului ei cu Osiris, soţul surorii ei Isis. Apoi buna Isis îl adoptă pe Anubis ca propriul ei fiu. Aceasta este in mod clar o încercare de a include zeitatea independentă Anubis în panteonul osirian.

  Anukis

      Zeiţă a cataractelor Nilului Inferior, al cărei nume egiptean este Anket. Ea este înfăţişată ca o femeie ce poartă pe cap modius din care răsar pene de struţ. Cultul ei poate fi găsit iniţial în Regatul Vechi, în Egiptul de Sus, în special la Elephantina , şi Seheil (o insulă aflată la sud de Assuan).

 Apis

      Zeu-taur, manifestare sau imagine concretă a lui Ptah din Memphis. Apis poate fi numit "Fiul lui Ptah" sau "Crainicul" său, şi acţionează ca un intermediar pentru oameni, ca aceştia să comunice cu zeul creator al Memphis-ului prin intermediul oracolelor. Statui de bronz votive şi o descriere făcută de istoricul Herodot pun în lumină calităţile speciale care determină sacralitatea acestui taur. Mama taurului, cunoscută sub numele de Isis, îl concepe pe Apis printr-un fulger. Posibilitatea de a fi martori ai misterului naşterii lui Apis este un privilegiu de care beneficiază cei morţi în Viaţa de Apoi. Taurul Apis este negru, având doar o mică pată albă triunghiulară pe frunte. Între coarnele sale poartă simbolul discului solar şi şarpele uraeus.

  Apophis

      Zeu-şarpe din Lumea de Dincolo ale cărui puteri letale sunt îndreptate împotriva zeului-soare. Etern şi mereu ostil, Apophis simbolizează forţele primitive ale haosului. Uriaşul trup a lui Apophis, adeseori o concertină de inele, reprezintă un fel de vid sau "gaură neagră"  ce îi aruncă pe cei pe care îi înghite în acea non-existenţă de care se temeau atât de mult egiptenii. Numele de Apophis a fost interpretat în perioada romană ca "Cel care a fost scuipat afară" şi a fost legat de saliva zeiţei Neith.

  Arensnuphis

      Zeitate nubiană antropomorfă ce poartă o coroană cu pene şi apare în templele sudice în perioada greco-romană, contemporană cu civilizaţia meroitică dezvoltată în regiunea aflată între cataractele a cincea şi a şasea ale Nilului. Forma egipteană a numelui său, Ari-hesnefer, nu dă nici un indiciu referitor la natura sa, ci doar că este o zeitate binevoitoare.

  Ash

      Zeu din Deşertul de Vest (Sahara) care cuprindea şi oazele fertile, din Tehenu sau Libia, atestat pentru prima oară pe pereţi din Perioada Dinastica Timpurie. Deşi teritoriul său este ceea ce egiptenii antici numeau Tinutul Roşu (Deshret), opus mâlului fertil al Ţinutului Negru (Kemet) care mărginea Nilul, Ash nu este un outsider sau un zeu de origine străină. Ash este antropomorf, aşa cum se atestă de pildă, într-un relief dintr-un templu al regelui Sahure, care a trăit în jurul anului 2500 î.e.n. . El poate fi reprezentat şi cu cap de şoim. Ca domn al deşertului, încă din dinastia a II-a a aparut o evidentă indentificare a sa cu Seth. Această legatură a fost amplificată datorită faptului ca Ash pare să fi fost zeul primordial din Ombos, în Egiptul de Sus (nu departe de modernul Qena), înainte de sosirea lui Seth ca zeitate majoră a sa - de aici provine epitetul lui Ash de nebuty sau " Cel din Nebut (=Ombos) ".

  Astarte

      Zeiţă războinică din Canaan şi Siria, echivalentul vestic semitic al zeiţei akkadiene Ishtar venerată în Mesopotamia. În panteonul egiptean, în care a fost primită oficial în timpul dinastiei a XVIII-a ea este în principal asociată cu caii si carele. Pe stela ridicată lângă Sfinx de catre Amenhotep II pentru a-i celebra vitejia, Astarte este descrisă ca admirând impresionantele calitaţi de călăreţ ale monarhului pe când acesta era doar un prinţ moştenitor.

 Aton

      Zeu-soare care la apogeu, sub faraonul Akhnaton (1379-1362 î.e.n.), a devenit zeitatea universală şi aproape unică. Iconografia inconfundabilă a lui Aton constă într-un disc cu şarpele uraeus pe arcul său inferior. Din el pornesc raze terminate cu mâini, care ţin hieroglifa "viata" dacă sunt îndreptate către gura faraonului sau a reginei. Astfel Aton îşi transmite "frumuseţea" (neferu) catre monarh care este intermediarul între oameni şi zeu. 

  Atum

      Zeu-soare şi creator al universului. Numele "Atum" implică ideea de "totalitate", în sensul unei stări maxime imuabile de perfecţiune. Atum este adeseori numit "Domn al Heliopolis-ului" (Yunu în egipteană), principalul centru al venerării soarelui. Prezenţa unei alte zeităţi solare în acest loc duce la contopirea a celor doi zei în Ra-Atum. În reprezentările sale, Atum apare de obicei în formă antropomorfă, purtând uneori coroanele combinate ale Egiptului de Sus şi de Jos, iar alteori acoperământul de cap regal. El poate apărea drept măiestruos, sau în poziţia unui oficial care se sprijină în toiagul său ritual. Un Atum în vârstă simbolizează soarele la apus.

  Baal

      Important zeu al cerului şi furtunilor, al cărui cult s-a răspândit de la Ugarit, în Siria, în Egipt, unde avea deja propriul sîu cler in timpul dinastiei a XVIII-a.

  Baalat

      Zeiţă din Caanan legată probabil de Hathor prin responsabilitatea ei pentru produsele apreciate de egipteni. Numele ei înseamnă "Stăpână" şi ea este în mod clar echivalentul feminin a lui Baal.

  Babi

      Zeu-babuin fioros şi setos de sânge. Încă din Regatul Vechi, Babi, "Taur (=mascul dominant) al babuinilor" reprezintă agresiunea supranaturală la care aspiră monarhul. El controlează întunericul şi va deschide cerul pentru rege deoarece falusul său este zăvorul de la uşile raiului. Acest zeu periculos se hrăneste cu măruntaie umane şi omoară la prima vedere. De aceea sunt necesare descântecele pentru ca oamenii să se apere împotriva lui, în special în timpul ceremoniei cântăririi inimii în Sala celor Două Adevaruri, unde se determină dacă o persoană merită să ajungă în paradis.

  Banebdjedet

      Zeu-berbec, al cărui nume înseamnă "Stăpânul ba(=suflet) al Mendes-ului", avea centrul cultului său în nord-estul Deltei. El era venerat acolo împreună cu soţia sa Hatmehit(o zeiţă-peşte locală pe care el a depăşit-o în importanţă) şi cu fiul său Harpokrates.

  Ba-Pef

      Numele acestui zeu înseamnă "Acel Suflet", cu o implicaţie de teamă sau ostilitate inclusă în adjectivul demonstrativ pef. Într-un paragraf din Textele Piramidelor, monarhul trece pe lângă Casa lui Ba-Pef unde este durere sau nenorocire. În mormântul mastaba a lui Meresankh III de la Giseh s-au găsit dovezi conform cărora în Regatul Vechi Ba-Pef avea deja propriul său corp sacerdotal.

  Bastet

      Zeiţă felină, fiica zeului-soare. Iconografia ei timpurie foloseşte imaginea leului, şi abia în jurul anului 1000 î.e.n. reprezentarea lui Bastet ca pisică devine obişnuită. Scrierea numelui ei nu îi dezvăluie adevărata natură, căci acesta este redat fonetic, folosindu-se hieroglifa unui vas de alabastru sigilat pentru parfum, ales poate pentru a sugera puritatea rituală implicată în cultul ei. Ca fiică a lui Ra ea este asociată cu furia inerentă din ochiul zeului-soare, intrumentul lui de răzbunare. Această ferocitate este cea care a făcut probabil atât de plauzibilă analogia între Bastet şi leoaică. Evoluţia ei în zeiţa-pisică par excellence, în perioada tărzie a civilizaţiei egiptene, păstrează legătura cu zeul-soare (pisica lui Ra decapitează şarpele Apophis din Lumea de Dincolo), dar îmblânzeşte sub unele aspecte latura răutăcioasă a naturii ei.

  Bat

      Zeiţa-vacă din Egiptul de Sus. Bat apare rar în arta egipteană, deşi este mai răspândită ca o amuletă-bijuterie. Capul său este uman, dar urechile ei sunt de vacă şi din tâmple îi cresc coarne. Trupul ei are forma unui pandantiv. De fapt, întreaga ei iconografie sugerează zornăitoarea sacră sau sistrul, şi foarte adecvat deoarece centrul ei de cult se află în Egiptul de Sus, în districtul cunoscut sub numele de "Casa sistrului".

  Benu

      Pasăre arhaică sacră a zeului soare la Heliopolis. Numele Benu pare a fi legat de verbul weben, care înseamnă "a se înălţa în strălucire" sau "a străluci". În epoca piramidelor pasărea în sine este codobatura galbenă, dar mai târziu apare reprezentată ca un stârc cu două pene lungi care îi cresc în partea anterioară a capului.

  Bes

      Zeu pitic, cu o înfăţişare grotească şi natură binevoitoare. Egiptenii au avut mai multe zeităţi pitice cu forma monstruaosă pentru care era folosit numele de Bes. Zeul cu coroană de pene avea de obicei barbă, faţa lată era înconjurată de o coama de leu, iar urechile erau tot de leu. Limba era adeseori vizibilă, într-un mod jucăuş agresiv. Trupul lui Bes era cel al unui pitic cu picioarele crăcănate, purtând fie o piele de panteră fie o fustanelă mai degrabă siriană decât egipteană, şi cu o coadă de leu. Contribuţia lui majoră la viaţa egipteană o constituie rolul său de protector al naşterii copiilor, împreună cu Tauret.

  Dedwen

      Zeu antropomorf care stăpânea asupra Nubiei şi a accesului ei la resursele naturale precum tămâia. În Textele Piramidelor regele este onorat ca Dedwen, stăpân al Nubiei. Mireasma regală este a tămâiei adusă de Dedwen pentru zei. Legătura cu monrahul este văzuta şi în faptul ca Dedwen arde tămâie la naşterile regale.

  Denwen

      Zeu-şarpe violent, atestat în Epoca piramidelor, care ar fi cauzat o conflagraţie pentru a nimici alte zeităţi, dar care a fost contracarat de către faraon.

  Eneada

      Gruparea celor Nouă Zei originari din Heliopolis, constând din zeul-soare creator şi urmaşii săi. Cuvântul provine din termenul grecesc pentru "nouă". Egiptenii antici numeau această colectivitate de zei Pesdjet. Deoarece materia primordială (Nun) nu este inclusă aici, Eneada Heliopolitană îi cuprinde pe:

                                 Atum ("Taur al Eneadei")

                                                  ↓

                                  Shu                Tefnut

                                                  ↓

                                   Geb                 Nut

                                                  ↓ 

                            Osiris    Isis    Seth    Nephthys      

 Alte centre de cult ar putea de asemenea avea o Eneadă alcătuită din propriile lor zeităţi majore, al căror număr nu era întotdeauna de nouă, şi ele nu erau întotdeauna înrudite într-o genealogie ca cea de sus.

  Faraon

     Regalitatatea în Egiptul antic este diferită de monarhiile contemporane din Orientul Apropiat datoriă faptului că deţinătorul ei era considerat "zeu frumos". Principalele elemente ale cultului conducatorului divin, numit în Epoca piramidelor "esenţa tuturor zeilor". Cel mai vechi titlu purtat de faraon este cel care îl echivalează cu zeul-şoim care a primit în mod legitim tronul Egiptului din partea unui tribunal de zeităţi, de aici numele de Horus Narmer (dinastia I). Un alt element din titulatura regală îl numeşte pe faraon "Horus de aur", metalul preţios ("carnea lui Ra") mărindu-i divinitatea, în acelaşi timp epitetul însuşi putând avea şi o altă interpretare, ca triumful lui Horus asupra lui Seth. Legătura dintre monarh şi cea mai importantă zeitate egipteană este vitală. Un papirus relatează că soţia marelui preot a lui Ra, lăsată însărcinată de catre zeul-soare, dă naştere la trei viitori faraoni. Aceştia sunt regii de la începutul dinastiei a V-a perioada în care apare marea influenţă a cultului soarelui, şi din acest moment numele regelui înainte de încoronare în protocolul regal este introdus de titlul "Fiul lui Ra".

  Fetket

      Paharnic al zeului-soare Ra care se îngrijeşte de băutura regelui.

  Fii lui Horus

      Cei patru zei responsabili cu ocrotirea organelor interne îmbălsămate ale celui decedat. Începând cu cel puţin dinastia a IV-a, în timpul procesului de mumificare măruntaiele erau îndepărtate, uscate în natron şi înfăşurate în pânză. Organele erau aşezate în recipiente speciale  cunoscute astăzi, dintr-un motiv lipsit de legătură (asemănarea cu un zeu local târziu din Canopus, în Deltă), drept vase canope. Până la sfârşitul dinastiei a XVIII-a, capacele vaselor au avut forma capului celui decedat, de pildă capacul de lemn al regelui Nebhepetre Mantuhotep (dinastia  a XI-a), cele de calcit ale lui Tutankhamon şi cele de calcar a lui Horemheb (dinastia a XVIII-a). Apoi capacele s-au transformat în zeităţi, una umană şi trei cu cap de animal.

 Fiul lui Horus            Forma              Zeiţă tutelară      Organul

Imseti                          Umană                     Isis                   Ficat                      Hapi                             Babuin               Nephthys          Plămâni                    Duamutef                   Şacal                       Neith              Stomac                    Qebehsenuef            Şoim                       Serket            Intestine             

  Geb

      Zeu pământ şi preşedinte al tribunalului divin ce judecă regalitatea. Geb este bine documentat în Epoca piramidelor, când este numit "(fiul) Cel mai mare al lui Shu". Consoarta-soră a sa este zeiţa-cer Nut, iar din unirea lor au apărut zeităţile legendei lui Osiris. O descriere a iconografiei a lui Geb apare într-un Text al Piramidelor, unde putem citi că el ţine întins "un braţ către cer şi celălalt către pământ". Cu toate acestea, cele mai bune imagini vizuale ale lui Geb pot fi găsite mult mai târziu, în unele papirusuri religioase  din Regatul Nou. În aceste viniete Geb stă întins pe o parte, de obicei cu un braţ îndoit de la cot. Fiind o zeitate htonică, el poate fi colorat în verde, indicând vegetaţia ce ia naştere din el.

  Gengen Wer

      Gâsca antică al cărui nume onomatopeic înseamnă "Mare Ţipătoare" şi care este o forţă a energiei creatoare. Reprezentarea ei este o gâsca ce poartă oul din care apare viaţa. Pentru a face parte din această creaţie, un ciclu continuu în credinţa egipteană, o persoană din Lumea de Dincolo ar putea fi descrisă ca păzind sau chiar fiind oul din Marea Ţipătoare. Această gâscă, numită şi "Cea care cotcodăceste" (Negeg în egipteană), este o formă sub care poate apărea Amon ca zeu creator.

  Ha

      Zeu al deşertului, în special al regiunilor din vest care includ oazele. Ha este antropomorf şi poartă pe cap simbolul colinelor din deşert. Ca stăpân al deşertului, el ţine la distanţă duşmanii din vest, probabil triburile invadatoare din Libia.

  Hapi

      Zeu al revărsării anuale a Nilului. Hapi locuia în peşterile cataractelor Nilului, asupra cărora domnea Khnum. El personifică mai degrabă revărsarea anuală a Nilului decât fluviul însuşi, de aici referirile la un Hapi "mare" sau "mic". Zeul este reprezentat în formă umană, cu plante acvatice pe cap. El are sâni care atârnă şi o burtă proeminentă, mesajul iconografic fiind de abudenţă şi fertilitate. Zeul ţine în faţa sa o tavă de ofrandă plină cu produse obţinute din mâlul lăsat de apele în retragere ale Nilului după revărsare. În Regatul de Mijloc, zeul este "Stăpân al fluviului ce aduce vegetaţia".

Hathor

      Zeiţa-vacă universală, mamă simbolică a faraonului. Numele Hathor sugerează imediat că egiptenilor însişi le era foarte greu să definească esenţa acestei zeităţi complexe. El descrie zeiţa în relaţia cu zeul Horus:"Casa lui Horus" este traducerea literală a numelui ei. Dar aceasta o simbolizează pe Hathor ca "Doamna a cerului" al cărei pântece îl ocrotea pe zeul-şoim. Ea este fiica zeului-soare Ra. Principalele forme pe care le reprezintă zeiţa în artă şi arhitectură sunt: O femeie mladioasă pe a cărei perucă se află coroana cu coarne de vacă şi un disc solar; Complet bovină, ca "Marea vacă salbatică "; Cu un stâlp al cărui capitel reprezintă o faţa umană, cu o perucă(de obicei cu bucle pe o parte şi de alta a feţei) dar cu urechi de vacă. Există dovezi arheologice şi textuale ce datează de la începutul Regatului Vechi. Sectorul sudic al templului din Vale al faraonului Khephren(dinastia IV) de la Giseh se află sub protecţia lui Hathor. Templele ei sunt menţionate în analele din Regatul Vechi de pe Piatra de la Palermo, iar de la începutul Epocii piramidelor doamnele din familia regală iau titlul de "Preoteasă a lui Hathor".  

  Hatmehit

     Zeiţa-peşte venerată în Deltă, în special în nord-est de la Mendes. Peştele ca divinitate apare destul de rar în panteonul egiptean, dar numele lui Hatmehit înseamnă  "Prima dintre peşti", referindu-se la superioritatea ei în raport cu cele câteva culte de peşti rivale. El poate fi însa interpretat şi într-un sens  temporal pentru a prezenta zeiţa ca "inceput", adică cea mai veche zeiţa-peşte care a existat când Egiptul a apărut din apele primordiale. Ea poate fi reprezentată în totalitate ca un peşte, a cărui formă a sugerat iniţial că era vorba de un delfin. În prezent s-a renunţat la această idee în favoarea identificării cu peştele lepidotus, care trăieşte în Nil.

  Haurun

     Un zeu-pământ din Canaan identificat în principal în Egipt cu marele sfinx de la Giseh. Haurun este atestat ca nume în Egipt timp de peste 1200 de ani, începând cu 1900 î.e.n., când apare în numele unui prinţ străin pe care egiptenii îl blestemă într-un ceremonial.

  Heh

     Zeu antropomorf, personificare a infinitului. Heh este reprezentat pe pereţii templelor, pe vase şi bijuterii cu forţa unei dorinţe amuletice pentru milioane de ani de viaţa nemărturisite. Heh îngenunchează, adeseori pe un coş care reprezintă hieroglifa pentru universalitate, ţinând în fiecare mână o nervură de palmier- hieroglifa pentru "an"- şi adeseori purtând semnul vieţii sau ankh.

  Heket

     Zeiţa-broască a naşterii. Heket apare pentru prima dată în inscripţiile egiptene din piramide, unde într-un text magic destinat a-l ajuta pe rege să urce în cer, ea este una dintre numeroasele divinitaţi considerate a reprezenta părţi din anatomia regală. 

   Heret-Kau

     În Regatul Vechi exista o referire la un preot al acestei zeiţe al căarei nume înseamnă "Cea care este deasupra spiritelor", subliniind în mod clar rolul ei de forţă dominatoare în Viaţa de Apoi. Zeiţa apare în ritualurile de fondare a templelor în Deltă alături de Neith şi Isis.

  Herishef

     Zeu-berbec important în Egiptul de Mijloc la Ihnasya el-Medina, pe malul de vest al Nilului lângă Beni Suef. Cultul său este menţionat ca existând în acest loc încă din timpul primei dinastii în analele Regatului Vechi înscrise pe Piatra de la Palermo. Herishef este reprezentat în reliefuri şi statui ca având un trup antropomorf în postură faraonică şi purtând fustanela regală, în timp ce capul său este cel al unui berbec cu coarne lungi.

  Hesat

     Zeiţa-vacă ce a dat naştere regelui sub forma unui viţel de aur. În general ea este o zeiţa a laptelui, care astâmpără setea oamenilor cu lichidul divin descris ca "berea lui Hesat".

  Hetepes-Sekhus

     Zeiţă-cobră din Lumea de Dincolo care datorită puterii ei de ochi al lui Ra distruge sufletele duşmanilor lui Osiris. Invincibilitatea ei este mărită de crocodilii care o însoţesc. 

  Horus

     Zeu-şoim, "Domn al cerului" şi simbol al regalităţii divine. Numele lui (Har în egipteană) trebuie probabil interpretat ca "Cel Înalt" sau "Cel Îndepărtat". El apare în hieroglife în protocolul regal chiar la începutul civilizaţtiei dinastice, în jurul anului 3000 î.e.n. Cea mai veche repreyentare a lui Horus, în formă completă de şoimse află pe monumente de la sfârşitul perioadei predinastice, precum paleta care înfaţişează un număr de creaturi sacre sfărâmând zidurile unor oraşe fortificate. El continuă să apară în formă completă de şoim pe toată durata civilizaţiei egiptene, dar iconografic, forma sa obişnuită devine antropomorfă pană la umeri, cu cap de şoim. În Textele Piramidelor, zeul este numit o data "Horus-copil cu degetul în gură". Acest aspect al lui Horus se referă la naşterea şi creşterea lui în secret de către mama sa Isis. Născut la Khemmis, în nord-estul Delte, tânărul zeu a fost ascuns în mlaştinile cu papirus, de unde epitetul său Har-bery-wadj, sau "Horus care este pe plantele lui de papirus". Acest fapt apare într-un relief pe un perete în templul lui Seti I de la Abydos - un şoim pe o coloană în formă de trestie de papirus. Este posibil -deşi nu poate fi dovedit- ca această imagine legată de zeul regalităţii să se afle la baza adoptării formei papirusului pentru coloane în arhitectura regală, atestată pentru prima oară în ansamblul funerar dominat de Piramida in trepte a regelui Zoser (dinastia a III-a) de la Saqqara. În secolul I î.e.n., un document în demotică ce conţine învăţături (Papirusul Isinger) foloseşte, ca ilustrare a faptului că o aparentă nenorocire se poate transforma într-un lucru bun, referinţa la Horus "ascuns în spatele papirusului" care devine cârmuitor al Egiptului.

  Hu

     Zeul care peronifică autoritatea unui cuvânt-poruncă. Hu s-a născut dintr-o picătură se sânge din falusul zeului-soare Ra. Când. conform teologiei Epocii piramidelor, regele devine o stea singuratică, tovarăşul său este Hu. Autoritatea regală este păstrată în Viaţa de Apoi de către Hu, care recunoaşte supremaţia monarhului şi îi permite acestuia să traverseze apele canalului său. Există tentaţia de a-l corela pe Hu cu puterea limbii lui Ptah din legenda memphită a creaţiei, care porunceşte universului să apară, sub imboldul inimii lui Ptah.

  Ihi

     Tânăr zeu care personifică veselia ce emană din zornăitoarea sacră. Numele lui Ihi a fost interpretat ca fiind "Cântareţul la sistru" instrument ce constituia raţiunea de a fi a acestui zeu. Sistrul era un intrument muzical de cult folosit în special (dar nu exclusiv) în venerarea lui Hathor, mama lui Ihi. În templul din Dendera, Ihi constituie rodul unirii dintre Hathor şi Horus şi este reprezentat ca un băieţel având bucla pe o parte specific tinerilor şi un deget în gură. El poate ţine in mână zornăitoarea şi colierul (menat) sacre.

  Imhotep

     Înalt oficial sub regele Zoser (dinastia a III-a), care după zeificare a devenit întruchiparea înţelepciunii scribului şi, ca "Fiul lui Ptah", a măiestriei arhitecturale şi creatoare supreme. Fragmente de statu rămase pun în evidenţă faptul că Imhotep s-a bucurat de privilegiul extraordinar de a i se înscrie numele alături de cel al lui Zoser Netjerierkhet însuşi. El a îndeplinit funcţiile de vizir şi arhitect-şef. Preotul egiptean Manethon, care a scris o Istorie a Egiptului în limba greacă în secolul al III-a î.e.n., îi atribuie lui "Imouthes"(=Imhotep) iventarea tehnicii de construcţie cu piatră faţuită. E posibil ca el să fie arhitectul care a proiectat primul monument egiptean de piatră de mari dimensiuni - Piramida în trepte de la Saqqara.

  Ipi

      Zeiţa-hipopotam binevoitoare atestată pentru prima oară în Epoca piramidelor, când monarhul o numeşte mama lui şi îi cere să îl alăpteze cu laptele ei divin. La Karnak, la vest de templul lui Khonsu, se află templul unei zeiţe numită Marea Ipet, care nu este alta decât Ipi. În teologia thebană, această zeiţă a rămas aici când a fost insărcinată şi i-a dat naştere lui Osiris.

  Ishtar

     Zeiţă astrală (deşi posibil androgină la origine) venerată în Mesopotamia ca "Doamnă a bătăliilor" şi ca întruchipare a sexualităţii şi fertilitaţii. 

  Isis

     Zeiţă cu o putere magică uriaşă, mamă simbolică a regelui. Numele zeiţei este scris cu hieroglife cu un semn care reprezintă un tron, indicând rolul crucial pe care ea îl joacă în transmiterea regalităţii în Egipt. Isis este reprezentată în postură de regină purtând pe cap fie simbolul "tronului", fie o coroană cu coarne de vacă şi discul solar. Începând cu Regatul Nou, simbolul ei special este o amuletă cunoscută sub numele de tyet, considerată sacră incă din Epoca piramidelor. Aceasta constă dintr-o centură cu o buclă sau un nod în faţă şi pare sa aibă legatură cu semnul vieţii (ankh), simbol al puterii divine şi regale. În Cartea Morţilor, tyet-ul este descris ca fiind ca fiind făcut din jasp roşu, sugerând interpretarea secundară ca sânge al zeiţei. În rolul ei de mamă ea se poate manifesta ca o scroafă - în special "Marea Scroafă Albă de la Heliopolis". O altă formă a sa era de Isis-vacă, dând naştere taurului sacru de la Memphis.

  Iusaas

     Zeiţă de la Heliopolis al cărei nume înseamnă "cea care este mare vine". Ea poartă un scarabeu pe cap şi poate fi uşor vazută ca un echivalent al zeului-soare Atum, şi la fel ca şi Nebethetepet joacă un rol crucial ca principiul feminin în crearea lumii.

  Khepri

     Zeul-soare creator în formă de scarabeu. Imaginea scarabeului este aproape sinonimă cu Egiptul antic. Alegerea unei insecte pentru a reda una dintre formele zeului-soare ilustrează atenţia cu care egipteanul priveşte natura, şi imaginaţia sa în incercarea de a înţelege universul. Khepri este zeul-soare în zorii zilei la orizontul de est. Iconografia sa este cea a scarabeului (din care există numeroase varietăţi în Egipt) împingând discul soarelui în sus din Lumea de Dincolo pentru a străbate cerul în călătoria sa.

  Kherty

     Zeu-berbec cu o natură duală - ostiă şi protectoare. Regele trebuie să fie apărat împotriva lui Kherty, dar nu de orice zeitate, ci chiar de Ra. Totuşi, Kherty, aşa cum arată numele lui care înseamnă "Cel de jos", este un zeu-pământ şi astfel poate fi paznicul mormântului regal. Puterea regelui asupra vânturilor este asemănată cu strângerea mâinii lui Kherty.

  Khnum

     Zeu-berbec, creator al vieţii pe roata olarului. Khnum, numit "mareţ în pene, ascuţit in coarne", a fost iniţial asociat cu cataracta Nilului. El controlează revărsarea anuală a fluviului din peşterile lui Hapi, zeul care personifică revărsarea însăşi. Importanţa lui la Elephantina poate fi trasată în timp la începutul perioadei dinastice, deşi dovezile arheologice provin cu precădere din Regatul Nou şi perioada greco-romană. Pe insula Elephentina au fost descoperiţi berbeci sacri ai lui Khnum, mumificaţi, împodobiţi cu acoperăminte de cap aurite şi ingropaţi în sarcofage de piatră. Pe o stânca îinaltă de pe insula Seheil, deasupra primei cataracte, a fost sculptată o stelă care pune în lumină vechimea cultului lui Khnum la Elephantina.

  Khonsu

     Zeu-lună important îndeosebi la Memphis. Numele lui Khonsu "Cel ce răzbate", simbolizează drumul lunii pe cer. Cel mai adesea înfaţişat cu un cap uman, Khonsu, ca zeitate a cerului, poate avea cap de şoim. Trupul zeului este reprezentat în formă umană, într-un veşmânt strâns înfaşurat care nu permite distingerea membrelor. Pe cap poartă semiluna în care se află discul lunii pline. În jurul gâtului are un colier larg cu contragreutate în partea din spate a umerilor reprezentată în profil. In calitatea sa de copil divin într-o triadă de zeităţi, el poartă "bucla tinereţii". Ca zeu-lună, animalul său sacru este babuinul, considerat de către egipteni o creatură selenară.

  Maat

     Zeiţă care personifică toate elementele armoniei aşa cum au fost ele stabilite de zeul-creator la începutul timpului, printre care Adevărul Dreptatea şi Integritatea Morală. Maat este înfaţişată ca o doamnă purtând pe cap o pană de struţ, care poate apărea singură în loc de o descriere completă a zeiţei. Hieroglifele numelui ei conţin simbolul unei plinte reprezentând movila primordială pe care a apărut zeul-creator. Originea zeiţei poate fi trasată în timp până ăn Regatul Vechi, unde ea deja face parte din existenţa lui Ra şi a lui Osiris. Maat stă in spatele zeului-soare sau, în Regatul de Mijloc, este descrisa ca fiind nările lui Ra. Cu toate acestea, abia în dinastia a XVIII-a Maat primeşte epitetul de "Fiică lui Ra".

  Mafdet

     Zeiţa-panteră a cărei ferocitate distruge şerpii şi scorpionii. Zgârietura ghearelor sale este letală pentru şerpi, iar de aici, în mod simbolic, cârligele harponului regelui devin ghearele lui Mafdet pentru a decapita duşmanii acestuia în Lumea de Dincolo. Când Mafdet este descrisă ca sărind la gâtul şerpilor, imaginea ei pare să sugereze că zeiţa ia forma unei manguste. Într-un epitet Mafdet poartă bucle împletite, probabil o referinţă la faptul că ea etalează trupurile articulate ale scorpionilor pe care i-a omorât.

  Mahaf

     Barcagiul care conduce barca oferită de Aken în apele întortocheate ale Lumii de Dincolo. El acţioneaza de asemenea ca un crainic ce anunţă sosirea regelui în prezenţa zeului-soare Ra.

  Mandulis

     Zeu-soare din Nubia Inferioară. Mndulis poartă o coroană din coarne de berbec deasupra cărora se află pene înalte, discuri solare şi cobre. Numele său în inscripţiile egiptene este Merwel, dar aproape întotdeauna este folosită versiunea grecească, aşa cum apare în textul cunoscut ca Viziunea lui Mandulis.

  Mehen

     Zeu-şarpe încolăcit care ocroteşte barca în care zeul-soare Ra călătoreşte prin Lumea de Dincolo.

  Mehet-Weret

     Zeiţa-vacă a cerului. Numele ei înseamnă "Marea Revărsare". În Epoca piramidelor, Mehet-Weret reprezintă drumul pe apă din cer pe care călătoresc atât zeul-soare cât şi regele. Ea este de asemeni o manifestare a apelor primordiale de aceea uneori considerată mama lui Ra. În vinietele din papirusurile funerare din Regatul Nou, zeiţa este înfaţişată ca o vacă întinsă pe o rogojină de trestie, cu un disc solar între coarne.

  Meretseger

     Zeiţa-cobră care locuieşte pe muntele aflat deasupra Văii Regilor în vestul Thebei. În timpul Regatului Nou, Meretseger a avut o mare autoritate asupra întregii arii a necropolei thebane. Ea poate apărea ca o cobra încolăcită sau ca o cobră cu cap de femeie şi un braţ ieşind din partea din faţa a gâtului şsarpelui. O frumoasă sculptură poate fi vazută pe capacul sarcofagului lui Ramses III, aflat acum la Muzeul Fitywilliam din Cambridge. Uneori Meretseger apare ca un scorpion la fel de otrăvitor, cu cap de femeie. Numele ei înseamnă "Cea care iubeşte tăcerea", o descriere potrivită pentru o zeitate ce apara mormintele regale izolate.

  Meskhet

      Zeiţă care patroneaya naşterea unui copil. În forma ei de cărămidă terminată cu un cap de femeie (numită în Cartea Morţilor "Cubitus-cu-cap"), ea reprezintă una dintre cărămizile pe care femeile din Egiptul antic se aşezau pe vine pentru a naşte. Ea este prezentată lângă balanţa din Sala celor Două Adevaruri - unde inima undei persoane decedate este cercetată şi cântărită pentru a se stabili dacă acea persoană merită sa patrundă în paradisul egiptean - pentru a asista la o renaştere simbolică În Viaţa de Apoi.

  Mihos

     Zeu-leu, Fiu al lui Bastet numit Miysis de căatre greci. Originile sale se aflau în Leontopolis (astăzi Tell el-Muqdam), în noma 11 din Egiptul de Jos, În estul Deltei. Osorkon III (dinastia a XXII-a) i-a dedicat un templu la Bubastis, oraşul sacru pentru mama zeului. Numele lui Mihos a fost de asemenea găasit în papirusuri amuletice de la sfârşitul Regatului Nou.

  Min

     Zeu antropomorf care este simbolul suprem al fecundităţii bărbăteşti. El este de asemenea zeitatea protectoare a regiunilor miniere din deşertul afllat la est de Nil. Min este reprezentat stând cu picioarele lipite şi cu braţul ridicat din cot. Trăsătura distinctivă a lui Min este falusul său în erecţie care formează un unghi drept cu trupul, simbol prin excelenţă al zeului fertilităţii.

  Mnevis

     Taur sacru al zelui-soare de la Helipolis. Mnevis, sau Mer-wer în egipteană este un yeu-taur iniţial autohton care a devenit subordonat cultului lui Ra-Atum. Pielea taurului este în întregime neagră şi el poartă între coarne discul solar si uraeus-ul. La Heliopolis, zeiţa-vacă Hesat apare ca mamă a lui Mnevis.

  Montu

     Zeu al războiulu, cu cap de şoim, al districtului theban. Montu pătrunde în panteon sub conducătorii expansionişti ai Thebei în jurul anului 2000 î.e.n. Mai mulţi faraoni din dinastia a XI-a îşi arată vasalitatea faţă de acest zeu militarist prin purtarea numelui de Montuhotep ("Montu este mulţumit"), Începând cu această perioadă, Montu devine întruchiparea vitalităţii de cuceritor a faraonului.

   Mut

     Zeiţă preeminentă a Thebei. Numele lui Mut constituie rădăcina cuvântului egiptean pentru "mamă", ceea ce arată că, la fel ca şi Hathor şi Isis, ea este una dintre mamele simbolice ale faraonului. Iconografia sa este predominant intropomorfă: o doamnă zveltă într-un veşmânt de in, adeseori viu colorat în albastru sau roşu cu un model ce sugerează nişte pene, purtând pe cap un acoperământ în formă de vultur deasupra căruia se află coroanele combinate ale Egiptului de Sus şi de Jos. Ea ţine in mână sceptrul în formă de crin al Sudului. La Theba, ea o înlocuieşte pe Amanuet, prima consoartă a lui Amon, pentru a deveni principala soţie a zeului. Ea apare pe pereţii tuturor principalelor temple aşezată pe tron alături de Amon sau ca "Stăpâna celor nouă arcuri" (=duşmanii simbolici ai Egiptului), stând în picioare lânga zeu în timp ce acesta îi oferă unui faraon iataganul războilui. Ea este adoptată ca mamă a lui Khonsu pentru a completa triada sacră thebană.

  Nebethetepet

     Zeiţă din Heliopolis al căarei nume, "Stăpână a ofrandei", ascunde un concept mai intelectual. La fel ca şi Iuaas, ea este echivalentul feminin al principalului creator masculin întruchipat în zeul-soare Atum.

  Nefertum

     Zeu al florii de lotus primordiale. Numele de Nefertum conţine ideea de "perfecţiune". El este lotusul albastru din care, conform unui mit, răsare soarele. Într-o descriere din Textele Piramidelor, Nefertum este floarea de lotus aflată în faţa nasului lui Ra - echivalentul textual al curteniilor care ţin planta în mână şi respiră parfumul lotusului. Nefertum este reprezentat de obicei antropomorf, purtând un acoperământ de cap în forma florii de lotus, împodobit cu două pene şi două contragreutăţi de menat (simboluri hathorice ale fertilităţii).

  Nehebu-Kau

     Zeu-şarpe, "Cel care înhamă spiritele", a cărui invincibilitate contituie o sursă de protecţie atât în Egipt cât şi în Lumea de Dincolo. În Textele Piramidelor, Nehebu-Kau este numit "Fiul lui Selkis", zeiţa-scorpion, subliniindu-se rolul în descântecele pentru însănătoşirea victimelor muşcăturilor veninoase. Protector al regalităţii, Nehebu-Kau îl primeşte pe monarh în Viaţa de Apoi şi îi oferă mâncare.

  Neith

     Zeiţă-creatoare din Sais. Numele zeiţei derivă din cuvântul care înseamnă "ceea ce este", care deşi nu total convingător, se potriveşte aspectului ei procreator şi pare preferabil etimologiei care îi dă sensul de "Cea care îngrozeşte". Este adevărat că natura zeiţei are o latură fără îndoială belicoasă, dar aceasta a fost mult exagerată. Cel mai vechi simbol al lui Neith este scutul cu săgeţi încucişate, care apare la începutul perioadei dinastice. Iconografic, zeiţa este reprezentată ca o doamnă care poartă coroana roşie a Egiptului de Jos. Prima apariţie a lui Neith cu coroana Nordului a fost în templul soarelui al regelui Userkaf (dinastia a V-a) de la Abu Ghurob.

  Nekhbet

     Zeiţă-vultur din Nekheb (el-Kab), care menţine puterea monarhului în Egiptul de Sus. Iconografic, zeiţa este adeseori prezentată cu aripi desfăcute, ţinând în gheare simbolurile "eternităţii". In sculpturi ea poate apărea şi ca un vultur ce se odihneşte, sau ca un element într-unul dintre titlurile regelui.

Neper

     Zeul al grânelor. Într-o procesiune a zeităţilor sculptată în timpul domniei lui Sahure (dinastia a V-a), pe trupul lui Neper apar puncte care reprezintă boabe de grâu. În mod similar, hieroglifele care îi scriu numele includ simbolurile grânelor. El reprezintă abudenţa recoltelor de ory şi grâu  (specia Triticum dicoccum) pe care le cultivau egiptenii. Faraonul Amenemhat I (dinastia a XII-a) este descris ca fiind responsabil pentru coacerea grâului şi este numit "iubit de Neper". Fiind totuşi dependent de mâlul fertil adus de revărsarea Nilului, el îi este subordonat lui Hapi, proclamat "Domn al lui Neper".

  Nephthys

     Zeiţă funerară cu un rol secundar în mitul lui Osiris. Propria sa personalitate se pierde în spatele sensului prietenos al numelui ei neb-hut -"Doamnă a casei", ale carui hieroglife le poarta ca simbol pe cap. Nephthys este fiica lui Geb şi a lui Nut, şi i se asociază nominal lui Seth pentru a echilibra cuplul Osiris şi Isis. Conform unei tradiţii târzii, Nephthys a avut o legatură cu Osiris, unire din care a rezultat zeul-şacal Anubis. Nephthys apare în Regatul Vechi alături de Isis ca protecoare a monarhului: ea îl conduce pe acesta în întunericul din Lumea de Dincolo şi îl jeleşte ca fratele ei Osiris.

  Nun

     Zeu care personifică apele primordiale din care a apărut zeul creator. Nun este numit "Tatăl zeilor", dar acest titlu sublinează doar vechimea sa necontestată ca element al cosmosului egiptean - ca importanţă el este depăşit de zeul-creator Atum. Nun are o existenţă continuă, neafectată de mitologie sau evenimente, şi nu participă la ritualurile religioase, neavând temple sau cler propriu, În prezentările sale pe pereţii mormintelor sau în papirusui religioase, braţele lui Nun îl împing pe soare pe orizont, în cea de a douăsprezecea oră a nopţîî pentru a-şi începe călătoria în barca zilei. 

  Nut

     Zeiţa-cer. Nut este una dintre personificările elementelor cosmice create de preoţii de la Heliopolis pentru a explica universul fizic. Ea este fiica lui Shu, zeu-aer, şi a lui Tefnut. Egiptenii o concepeau în general cu formă umana, dar ea poate apărea şi ca Vaca Cerului. Într-un text timpuriu, Nut este văzută ca o albină care avea p mare putere asupra zeilor. Zeiţa-cer s+a unit cu fratele ei, zeul-pământ, şi apoi a dat naştere zeilor şi zeiţelor aparţinând ciclului mitic osirian, încorporaţi în panteonul heliopolitan ca o recunoaştere a popularităţii crescânde a acestul cult. Copiii lui Nut sunt Osiris, Isis, Seth şi Nephthys.

  Ogdoadă

     Opt zeităţi reprezentând haosul primordial înainte de apariţia zeului-soare. Cei patru sunt fiinţe cu capete de broasca, iar cele patru zeiţe au capete de şarpe. Când zeul-soare este înfaţişat în momentul apariţiei sale, aceste divinităţi pot fi nişte babuini care salută soarele ce răsare. Zeităţile Ogdoadei sunt:

Zeu        Zeiţă         Natură

Nun      Naunet    Abisul primordial     Heh      Hauhet    Spaţiul necuprins    Kek       Kauket    Întuneric                 Amon   Amaunet  Putere ascunsă

  Conceperea acestor zeităţi în perechi arată că egiptenii considerau principiul creator ca fiind parteneogenetic. Zeităţile Ogdoadei sunt văzute ca entităţi ale materiei cosmice în timpul primordial, suficient de puternice pentru a produce din ele înseşi movila pe care se află oul ce îl inchidea în el pe tânărul zeu-soare. Principalul lor centru de cult, unde zeul-soare a apărut pe "insula de flăcări", era Khemnu, sau "Oraşul-opt" - supravieţuind în numele modern al acestui sit din Egiptul de Mijloc, ca el-Ashmunein. Supremaţia zeului Thot la Khemnu a făcut ca locul să fie numit Oraşul-Thot, în greceşte Hermopolis. Ogdoada avea de asemenea un sanctuar în templul de la Medinet Habu, în partea de vest a Thebei, datând dinaintea dinastiei a XX-a.

  Onuris

     Zeu războinic şi vânător originar din This, lângă Abydos. Onuris este înfăţişat ca un bărbat cu barbă, care ţine în mână o suliţă, şi care poartă o coroană cu patru pene înalte. În egipteană numele său este Anhur şi înseamnă "Cel care îl conduce înapoi pe cel îndepărtat" - făcând referire la mitul în care zeul a călătorit către sud pentru a aduce înapoi în Egipt pe leoaica ce a devenit soţia sa, Mekhit. În unele statui alezeului suliţa este înlocuită cu o funie ce sugerează capturarea zeiţei-leoaică.

  Ore

     Douăsprezece zeiţe din Lumea de Dincolo, fiice ale zeului-soare Ra, reprezentate în formă umană, fiecare având deasupra capului o stea în cinci colţuri. Ele par printre zeităţile de pe pereţii mormintelor din Valea Regilor care ilustrează compotiţiile religioase cunoscute sub numele de Cartea Porţilor şi Amduat. Aceste zeiţe personifică realitatea timpului asupra forţelor haotice care, dacă li se dă posibilitatea, vor face inexistent universul zeului-soare. Prin urmare, Ra le-a conferit puterea destinului astfel încât ele controlează durata de viaţă a fiinţelor printre care trăiesc, adică toate creaturile vii supuse scurgerii timpului.

  Orion

     Constelaţia Orion, numita Sah în Egiptul antic, are legături strânse cu Osiris şi cu faraonul. Orion este imaginat ca fiind înghiţit în zori de către Lumea de Dincolo, dar având puterea de a apărea din nou în cer. În Viaţa de Apoi regele ajunge pe firament ca Orion, care îi conferă autoritatea unei "mari forţe". În identificarea lui Osiris cu Orion, motivul de bază pare să fie legătura pe care o are constelaţia cu steaua Sirius (Sothis): renaşterea vieţii prin revărsarea Nilului, anunţată de apariţia heliacă a Luceafărului din zori (Sirius), accentuează legătura dintre Osiris şi vegetaţie. Un alt factor comun celor doi zei este faptul că Orion are libertate de mişcare, păşind pe cer în acelaşi fel în care Osiris, conform Textelor Sarcofagelor, nu poate fi împiedicat în domnia lui asupra Egiptului de Sus. În textele funerare din Regatul Nou, Orion ajunge în teritoriul său vâslind către stele, o imagine care apare pictată pe tavanele unor morminte şi temple (de pildă, la Esneh) - un zeu purtând Coroana Albă faraonică stă in picioare pe o barcă papiriformă ce pluteşte în cer.

  Osiris

     Zeu al cărui domeniu este Duat - Lumea de Dincolo egipteană. El este reprezentat în formă umană, ca în prima lui aparişie atestată pe un bloc de piatră din templul domniei regelui Izezi (dinastia a V-a), pe care se află capul şi o parte din torsul superior al unui zeu, deasupra cărora sunt simbolurile hieroglifice ale numelui lui Osiris. În iconografia sa completă, trupul lui este înfăşurat în bandaje de mumie din care ies braţele ce poartă ănsemnele regalităţii - cărja şi biciul. Coroana lui specifică, numită atef, are la bază coarnele unui berbec, şi o parte centrala conică şi înaltă cu o pană de fiecare parte. Scrierea numelui său a atras atenţia cercetatorilor, care sperau sa descopere în ea o etimologie ce ar putea duce la o dovadă concludentă privind originile lui Osiris. Prea puşine teorii au fost măcar în parte acceptate, şi multe rămân neconvingătoare. Datorită simbolurilor ochiului şi tronului, lui Osiris i s-au atribuit "rădăcini" atât la est cât şi la vest de Nil, de pildă în Mesopotamia ca zeul Marduk, şi în Libia ca un presupus zeu al grânelor care poartă un nume berber ce inseamnă "cel bătrân". Numele lui a fost fragmentat de alţi cercetători pentru a însemna "Cel care ocupă tronul" sau "Cel care se uneşte cu Isis". S-a sugerat chiar că în spatele lui Osiris se află o zeiţă-mamă originară al cărei nume poate fi interpretat ca "Cea care aparţine pântecelui". Cu toate acestea, cea mai probabilă explicaţie pare să fie şi cea mai simplă: Numele lui Osiris este legat de cuvântul woser, care ar da sensul de "Cel Puternic". Stăpânitorul Lumii de Dincolo are evident grijă ca sufletele celor răi şi indezirabili să nu supravieţuiască pentru a trăi  în tărâmul său. În Sala de judecată, Osiris stă aşezat pe tronul lui, ţinându-şi în mână sceptrele, şi prezidează judecarea celor ce vor să intre în paradis. Osiris ca judecător, sau cel puţin ca susţinător al onestităţii şi al purtării cinstite, este atestat încă din Epoca piramidelor, când este numit "Domn al lui Maat", zeiţa ordinii cosmice, care mai târziu reprezintă "adevărul" cu care trebuie cântărite toate răspunsurile la interogarea agresivă a sufletului celui decedat.

  Pakhet

     Zeiţă-leoaică venerată îndeosebi la intrarea unui ued din deşertul de est lângă Beni Hasan. Numele său este foarte sugestiv pentru natura ei, însemnând "Cea care înşfacă" sau "Sfâşietoarea". În textele Sarcofagelor Pakhet cea Mare este descrisă ca o vânătoriţă de noapte cu ghearele ascuţite.

  Panebtawy

     Zeu tânăr, copilul divin al lui Haroeris şi al lui Tasenetnofret în sacnctuarul de vest din templul din Kpm Ombo. Ca "Domn al celor Două Ţări", el reprezintă conceptul faraonului ca fiu al zeului Haroeris, şi prin urmare cârmuitorul de drept al Egiptului.

  Pelican

     Pelicanul (Henet în egipteană), găsit în scenele cu animale de pe pereţii mormintelor curtenilor, apare în textele funerare regale din Epoca piramidelor ca un simbol protector împotriva şerpilor. Descrierea Pelicanului care cade în Nil pare legată de ideea că el adună în guşa lui mare elementele ostile prefăcute în peşti - un concept comparabil cu năvoadele şi plasele de prins păsări folosite pentru a prinde păcătoşii în Lumea de Dincolo.

  Peteese şi Pihor

     Doi fraţi zeificaţi, fii lui Kuper, care par să fi trăit în apropiere de Dendur, în Nubia Inferioară, în jurul dinastiei a XXVI-a. Motivul pentru care ei au fost înălţaţi la statutul de zei minori nu este menţionat, dar este posibil ca ei să-şi fi găsit Moartea în Nil, o soartă ce are legătură cu Osiris.Stabilind o politică romană de laissey-faire faţă de religia egipteană, Augustus a construit un templu modest în onoarea celor doi fraţi pe malul de vest al Nilului la Dendur.

  Ptah

     Zeu-creator al Memphis-ului. Iconografia obişnuită a lui Ptah este deja stabilită în mod incipient în prima dinastie pe o cupă de calcit din Tarkhan: zeul antropomorf poartă pe cap o calotă, este îmbrăcat într-un veşmânt cu guler înalt şi cu un canaf, şi stă în picioare într-un chioşc deschis ţinând în mână un sceptru. Pe tot parcursul civilizaţiei egiptene, Ptah, rămânând aproape neschimbat de la primele sale apariţii, este reprezentat în mod clar pe pereţii mormintelor sau templelor: cu capul acoperit cu o calotă, care lasă vederii doar faţa şi urechile,  şi antebraţele ieşind dinveşmântul de pânză care este înfăşurat atât de strâns de trup încât membrele nu se disting. Numele zeului (care, în mod ciudat pănâ în Regatul Nou nu a fost scris cu simbol distinctiv sau cu un atribut obişnuit al "divinităţii") a dat naştere unor ipoteze privind originea sa străină în Vest, dar cea mai probabilă etimologie a lui Ptah este cuvântul-rădăcină al unor verbe ulterioare care înseamnă "a sculpta".

  Qadesh

     Zeiţă din Orientul Mijlociu e extazului sacru şi a plăcerii sexuale, adoptată in Regatul Nou de către egipteni într-o triadă alături de Zeii Min şi Reshep. Numele ei, însemnând probabil "Cea Sfântă", nu dă nici un indiciu în privinţa originii sale, dar ea pare să fie o manifestare a senzualităţii inerente zeiţelor Astarte şi Anat.

  Ra

     Zeul-soare creator de la Heliopolis. Ra este chintesenţa tuturor manifestărilor zeului-soare, pătrunzând în toate cele trei tărâmuri ale cerului, pământului şi Lumii de Dincolo. Ca urmare, multe zeităţi îşi măresc propria divinitate prin contopirea cu acest aspect al zeului-soare, de pilă Khnum-Ra, Amon-Ra. Principalul său centru de cult era la Heliopolis ("orasul-soare" in greceşte), acum dispărut ca urmare a devastărilor sau aflat sub suburbiile modernului Cairo. Zona templului soarelui era numită Yunu de către egiptenii antici (On în literatura biblică) şi era scris cu o hieroglifă reprezentând o coloană, în mod clar imaginea antică a cultului în sit. Manifestarea fizică a lui Ra este de obicei un şoim care poartă pe cap discul solar. Discul este înconjurat de trupul zeiţei-cobră, "Cea încolăcită", simbolizând puterea zeului de a provoca moartea instantanee. În Lumea de Dincolo, forma sa este aceea a unui zeu cu cap de berbec. El este numit "Berbecul sacru în Asfinţit", sau "Berbecul ce are în grijă haremul său". În literatură, zeul-soare este uneori descris ca un rege îmbătrânit, cu carnea de aur, oasele de argint şi părul de lapislazuli. Au fost găsite dovezi inscripţionale ale cultul zeului-soare în numele primului faraon din cea de a II-a dinastie  - Reneb sau "Ra este domn". Simbolismul arhitectural în forma piramidei în trepte şi a celei clasice - scara către zeul-soare şi imaginea "nisipului înalt" de la Heliopolis pe care a stat zeul creator pentru a modela cosmosul - oferă o dovadă a permanenţei venerării soarelui pe parscursul dinastiilor a III-a şi a IV-a. Curteni din cea de a IV-a dinastie îşi afirmă funcţia de "Mare Proroc" sau mare-preot la Heliopolis.

  Renenutet

     Zeiţa-cobră, care îl păzeşte pe faraon. Imaginea lui Renenutet, găsită pe pereţi sau ca statuie începând cu Regatul Nou, poate fi cobra care se ridică furioasă sau, antropomorf, o zeiţă aşezată pe tron. Numele ei sugerează ideea de "alăptare" sau "creştere" a unui copil. Pentru a sublinia acest rol ca întruchipare a maternităţii divine,  Renenutet poate fi prezentată ca o femeie ( sau o femeie cu cap de cobră) alăptând un copil. În Epoca piramidelor ocrotirea faraonului de căatre Renenutet este predominantă. Natura ei tuttelară etse menţionată atunci când regele urcă la cer în Lumea de Dincolo pentru a-şi pretinde moştenirea de monarh puternic: Reneuntet se combină cu uraeus-ul lui pentru a crea flacpra invincibilă care ţaşneşte din gura cobrei.

  Reshep

     Zeu războinic de origine siriană, adus în panteonul egiptean în timpul dinastiei a XVIII-a. Atitudinea caracteristica a lui Reshep este agitând o ghioagă sau o secure deasupra capului. Barba lui este în stil sirian şi de obicei poartă coroana Egiptului de Sus, Împodobită cu un cap de gazelă în faţă şi o panglică în spate. Gazela îl leagă iconografic pe Reshep de zeul Seth, dar cea mai mare afinitate o are Reshep cu zeul războinic theban Montu.

  Satis

     Zeiţă care păzeşte frontiera de sud şi Nubia Inferioară, omorând duşmanii regelui cu săgeţile ei. Ea poartă coroana albă conică a Egiptului de Sus, împodobită cu coarne de antilopă sau pene. Numele ei, în egipteană Satjit, mai târziu Satet, apare pe vase din galeriile subterane ale Piramidei în trepte de la Saqqara (dinastia a III-a), iar în Textele Piramidelor este descrisă ca purificând regele cu ajutorul a patru vase din Elephantina. Această scriere timpurie a numelui ei foloseşte hieroglifa unui nod de umăr într-un veşmânt din pânză de in, dar începând cu Regatul de Mijloc semnul este cel al pieii unui animal strapunsă de o sageată.

  Sebiumeker

     Zeu antropomorf al procreării în panteonul meoritic. Principalul său centru de cult se află în complexul de temple de la Musawwarat el-Sufra, în deşertul aflat la est de cea de a şasea cataractă a Nilului.

  Sefkhet-Abwy

     Zeiţă a scrisului şi a bibliotecilor templelor. Numele ei înseamnă "Cea cu ţapte coarne", şi ea poartă pe cap simbolul stelei în şapte colţuri sub o linie curbă crestată care ar putea reprezenta un arc. Ea apare prima dată în timpul domniei lui Tutmes III (dinastia a XVIII-a) şi pare în linii mari o versiune a lui Seshat.

  Sekhmet

     Zeiţa-leoaică de la Memphis. Numele ei înseamnă "Cea Puternică" şi este deosebit de potrivit, ţinând seama de aspectul distructiv al caracterului ei. Ea este reprezentată cu trup de femeie şi cap de leoaică. Uneori pe rochia din pânză de in pe care o poartă apare peste fiecare sfărc  modelul rozetei, un vechi motiv leonin care poate proveni din observarea firelor de păr de pe nodul umărului la lei. Ea este fiica zeului-soare Ra şi a ajuns sa fie considerată consoarta lui Ptah din Memphis, unde şi-a însuşit (cu siguranţă în Regatul Nou) unele culte locale ca "Stăpână a Ankhtawy" (="viaţă a celor Două Ţări", un nume pentru Memphis).

  Sepa

     Zeu-miriapod de la Heliopolis, având puterea de a proteja ămpotriva muşcăturilor de şarpe. El poate fi reprezentat şi cu cap de măgar sau ca o zeitate mumiformă cu două coarne scurte.

  Serapis

     Zeu antropomorf cu atribute egiptene şi elenistice combinate, creat la începutul perioadei ptolemeice. Deşi istoricul roman Tacit emite ideea originii lui Serapis în Asia Mică, probabil că însuşi teritoriul Egiptului a furnizat ingredientele esenţiale ale acestei zeităţi hibride. Rădăcinile egiptene ale zeului pot fi rezumate astfel:        Osiris + Apis = Osorapis = Serapis.

  Serket

     Zeiţa-scorpion. Numele ei - şi cu varianta Selkis - reprezintă o abreviere a frazei Serket hetyt, care înseamnă "Cea care face ca gâtlejul să respire", în mod clar eufemistic în măsura în care scorpionul poate reprezenta o ameninţare la adresa vieţii. Din raşiuni magice, până în Regatul Nou numele ei nu a fost urmat de atributul hieroglific al uni scorpion întreg. Serket este reprezentată de obicei ca o femeie care poartă pe cap un scorpion cu coada ridicată, gata să inţepe. Prima menţionare a zeiţei in panteonul egiptean apare în timpul primei dinastii pe stela lui Merika de la Saqqara.

  Seshat

     Zeiţă a artei scrisului, "Prima în bibliotecă". Emplema ei, care porneşte dintr-o cordeluţă, este neclară: o stea în şapte colţuri sau o rozetă deasupra căreia se află un simbol asemănător unui arc. Ea poartă o robă lungă din piele de panteră. Încă din dinastia a II-a zeiţa il ajută pe monarhul Khasekhemui să înfigă în pământ parii pentru ceremonia "întinderii sforii". Aceasta este o parte crucială a ritualului de fondare a templelor, care reprezintă măsurarea pe pământ a suprafaţei incintei templului.

  Seth

     Zeu al forţelor haotice, care inspiră atât  veneraţie cât şi ostilitate. Caracterul complicat al lui Seth nu este rezolvat printr-o etimologie acceptată a numelui său, redat în hieroglife ca Setekh, Setesh, Suty, sau Sutekh. Creatura lui Seth, probabil un animal compus heraldic, este un patruped cu un bot uşor arcuit, cu două proeminenţe care îi ies din vârful capului, şi o coadă ridicată terminată cu o scurtă bifurcare. Ea apare pe sceptrul regelui Scorpion la sfarşitul erei predinastice. Zeul însuşi poate lua forma completă a acestei creaturi, sau poate fi înfăţişat cu trup uman dar cu capul animalului. O veche tradiţie privind violenţa asociată cu Seth stă la baza ideii că la naşterea lui în Egiptul de Sus el s-a smuls cu sălbăticie din mama sa Nut. Locul naşterii lui era regiunea Ombos-Naqada, unde a fost contruit principalul său sanctuar sudic. În Textele Piramidelor puterea faraonului este numită "Seth din Nubet", numele antic pentru situl templului său in Egiptul de Sus. Similaritatea acestui nume cu, cuvăntul egiptean pentru "aur" a adus la reinterpretarea unei părţi a titulaturii faraonului din "Horus de aur" în "Horus deasupra celui din Nubet", adica Seth, Ziua lui de naştere era întotdeauna considerată de rău augur şi o zi nenorocoasă în calendarul egiptean. Ca Zeu asociat cu ţări străine, consoartele lui provin din panteonul semitic - Astarte şi Anat. Zeiţa egipteană care are legătură cu el este sora lui, Nephthys. Încă din timpul Textelor Piramidelor legenda lui Seth ca asasin al lui Osiris şi adversar al lui Horus era foarte răspandită. În menţionările privind ferocitatea luptei pentru tronul Egiptului se vorbeşte despre smulgerea de către Horus a piciorului din faţă şi a testiculelor lui Seth. Zeul este condamnat să ăl poarte de-a pururi pe umerii săi pe Osiris, iar capetele adepţilor lui Seth sunt oferite regelui. Cu toate acestea, din papirusul care relateaza punctul culminant al luptei dintre Horus şi Seth apare clar faptul că iniţial Seth are susţinători foarte puternici: zeul -soare îl preferă pentru că Seth este cel mai in vârstă. Temperamentul violent al lui Seth iese la iveală atunci când zeii îşi manifestă înşelegerea faţă de cazul prezentat de Isis - el ameninţă să omoare un zeu pe zi cu sceptrul său (cu o greutate de 2.040 kg) dacă zeiţei nu i se interzice să participe la judecată. În cele din urmă, Seth îşi pierde dreptul la tronul Egiptului, dar îşi păstrează simpatia zeului-soare. Dupa ce tribunalui zeilor i-a acordat lui Horus tronul Egiptului, zeul-soare Ra a anunţat că Seth va locui cu el ca fiu al său pentru a vorbi cu putere ca tunet din cer.

  Shai

      Zeu care personifică destinul. Shai există atât ca un concept cât şi ca divinitate. În papirusul funerar al scribului regal Ani, din Regatul Nou, Shai apare în scena cântăririi inimii ca antropomorf. În cartea de precepte morale şi religioase cunoscută sub numele de Învăţăturile lui Amenemope, există un pasaj care subliniază inutilitatea căutării bogaţiilor deoarece nimeni nu-l poate ignora pe Shai, adica soarta. Zeul, ca personificare a duratei vieţii şi a prosperităţii de care se poate bucura cineva, apare clar în inscripţiile din timpul domniei lui Akhnaton (dinastia a XVIII-a), unde fie regele, fie zeul Aton este descris ca "Shai care dă viaţa".

  Shesmetet

      Zeiţă leonină, probabil o manifestare a lui Sekhmet. Conform Textelor Piramidelor, Shesmetet dă naştere regelui şi, o dată cu "democratizarea" gândirii egiptene, devine mama celor decedaţi în papirusurile funerare. Într-un descântec ce era rostit în ultima zi a anului numele lui Shesmetet este invocat ca o forţă magică împotriva demonilor vărsării de sânge. Un indiciu privind originea ei "Doamnă din Punt" regiunea arborilor de tămâie

  Shemzu

      Zeu sângeros al preselor de vin şi ulei. Shemzu este o zeitate cu o personalitate dublă, care poate să-şi arate cruzimea sau să se dovedească benefic. Aceste contraste apar încă din Epoca piramidelor şi coexistă până în perioada romană. El este de obicei reprezentat antropomorf, dar în perioada târzie a civilizaţiei egiptene devine mai populară o imagine leonină a acestui zeu. În formula magică din piramidele din Regatul Vechi în care regele absoarbe puterea divină suplimentară mâncând anumite zeităţi şi fiinţe puternice, Shemzu ca măcelar este cel care le taie şi le găteşte pentru monarh pe pietrele vetrei de seară.

  Shu

      Zeul luminii solare şi al aerului. Shu are formă umană, cu o pană (hieroglifa numelui său) pe cap şi cu braţele ridicate ce o sprijină pe zeiţa-cer Nut pe care el o ţine despărţită de soţul ei, zeul-pământ Geb. El este una dintre cele două prime zeităţi create de Atum, zeul-soare de la Heliopolis. S-a născut la fel ca şi soţia-soră a sa, Tefnut, din sămânţa lui Atum; ca o explicaţie alternativă care implică un joc de cuvinte, Shu a apărut din mucusul pe care Atum l-a strănutat din nările sale. În Textele Piramidelor, oasele lui Shu, probabil norii, sunt folosite de către rege pentru a urca la cer. Lacurile lui Shu (poate ceaţa ce se adună deasupra Nilului) îl purifică pe monarh. Shu ca zeu al luminii solare este atestat pentru prima oară în Regatul Vechi, când este responsabil cu aducerea la viaţă în fiecare zi a lui Ra şi a regelui. Mai bine de o mie de ani mai târziu faraonul Akhnaton subliniază această idee descriindu-l pe Shu ca locuind în discul solar. Rolul lui Shu ca zeu-aer determină identificarea lui cu unele rezemătoare de cap care astfel oferă în permanenţă celui ce le foloseşte oxigen care circulă. În Lumea de Dincolo, Shu este un zeu periculos care aduce o bandă de călăi şi al cărui butuc de tăiere constituie un mare pericol pentru cel decedat. Dar el poate fi şi un protector împotriva zeului-şarpe distrugător Apophis.

  Sia

      Zeul care personifică inteligenţa şi cunoaşterea. Sia a fost creat din sângele care picură din falusul lui Ra, zeul-soare. În Regatul Vechi Sia este vazut în dreapta lui Ra şi considerat responsabil cu purtarea papirusului sacru al cărui conţinut permite împlinirea intelectuală. Pe pereţii mormintelor din Valea Regilor, Sia călătoreşte în barca zeului-soare. Sia poate fi probabil echivalat în teologia memphită cu energiile intelectuale ale inimii lui Ptah, care au ca rezultat controlul creator al limbii lui Ptah.

  Sobek

      Zeu-crocodil care simbolizează puterea faraonică. Sobek apare prima dată în textele religioase din Regatul Vechi, unde este numit "Cel înfuriat" şi considerat a fi fiul lui Neith. El poate fi în întregime crocodil, cu o coroană de pene, sau parţial antropomorf. Abilitatea crocodililor de a înşfăca şi distruge face din el o perfectă manifestare a vitejiei regale. Superbele statui aflate la Muzeul din Luxor şi provenind de la sanctuarul lui Sobek de la Sumenu ilustrează strânsa relaţie între zeu şi monarh. Locurile unde se adăpostesc crocodilii, mlaştinile şi malurile fluviului, apar în titlurile lui Sobek. El este de asemenea "Domn al lui Bakhu", muntele de la orizont unde se spune că are un templu făcut din carneol.

  Sokar

      Zeu-şoim al necropolei memphite. Iconografia de bază a lui Sokar este o movilă joasă deasupra căreia capul uliului-păsărilor se află pe o barcă. Zeul poate fi reprezentat şi antropomorf cu cap de şoim, adeseori cu o coroană complicată, cu două coarne, două cobre, un atef conic central şi un disc solar. Unul dintre Textele Piramidelor oferă probabil etimologia numelui zeului: Osiris a spus - ca un strigăt de ajutor - către soţia sa: "Sy-k-ri", sau "grăbeşte-te la mine", ceea ce a devenit numele zeului Sokar, cu care el are legături funerare.

  Sopdu

      Zeul al graniţei ca "Domn al estului", înfăţişat fie ca un şoim ghemuit sau ca un războinic beduin care poartă o coroană de pene înalte. Cu toate acestea, în Textele Piramidelor natura astrală a lui Sopdueste aspectul pus în evidenţă. Regele o însămânţează pe zeiţa Isis în forma sa de stea Sirius (Sothis), vestiroarea a revărsării Nilului. Rezultatul acestei uniri este Horus-Sopdu, o combinaţie naturală a două zeităţi-şoi. O dovadă în plus a naturii lui Sopdu de zeitate stelară o constituie echivalarea zeului cu dinţii regelui atunci când acesta devine Zeu-Stea. Această idee subliniază invincibilitatea regelui, căci Spdu este el însuşi "ascuţit ăn dinţi", un epitet sugestiv pentru pasăre de pradă.

  Sothis

      Zeiţă care personifică steaua Sirius (luceafărul din zori), vestitoare a revărsării anuale a Nilului prin apariţia sa strălucitoare pe cer în zoti în luna iulie (răsărit heliac"). Numele ei egiptean al acestei zeiţe este Sopdet, din care derivă versiunea grecească Sothis folosită în mod curent în egiptologie. Ea este reprezentată ca o doamnă cu o stea pe cap. Probabil că încă din prima dinastie Sothis este numită "aducătoare a Anului Nou şi a revărsării Nilului" - calendarul agricol începea cu umflarea aperlor Nilului. Ca urmare, Sothis a ajuns sa fie asociată - la fel ca şi constelaţia Orion - cu prosperitatea adusă de mâlul fertil lăsat de apele în retragere.

  Ta-Bitjet

      Zeiţă-scorpion numită soţie a lui Horus într-un număr de descântece magico-medievale împotriva muşcăturilor veninoase. Puterea descântecului provine din invocarea sângelui care a curs atunci când Horus i-a luat virginitatea pe un pat de abanos.

 Tasenetnofret

      Zeiţă al cărei nume înseamnă "Soră bună (sau frumoasă)", consoarta lui Haroeris şi mamă a lui Panebtawy în sanctuarul de vest din templul de la Kom Ombo. Ea este o manifestare ştearsă a lui Hathor în rolul de soţie divină.

  Tatenen

      Zeu care simbolizează ieşirea mâlului fertil al Nilului din apele care se retrag după revărsare. Numele lui înseamnă "Pământ ridicat" şi iniţial el era o zeitate memphită independentă. Tatenen este reprezentat antropomorf cu o coroană formată din două pene pe coarne de berbec. Ca zeu htonic al vegetaţiei, el poate fi pictat cu faţa şi membrele verzi. Dar în Regatul Vechi el se combină cu zeul Ptah şi este văzut ca o manifestare a acestuia ca zeu creator. În acest rol ca zeitate primordială el apare în importantul crez al creaţiei lumii conform teologilor memphiţi, aşa cum este el formulat pe Piatra lui Shabaka.

  Tauret

      (Taweret) Zeiţă-hipopotam, protectoare a femeilor la naştere. Numele ei înseamnă "Cea Mare" redat in greceşte ca Thoeris. Conform lui Plutarh, Tauret era concubina zeului Seth, dar l-a părăsit pentru a terce de partea lui Horus în disputa asupra tronului egiptean. Acest episod reflectă poate diferenţierea făcută între binevoitoarea Tauret şi hipopotamul mascul ca manifestare a lui Seth, o forţă distructivă pentru bărcile de pe Nil şi în câmpiile de grâu din preajma mlaştinilor unde el trăia. Iconografia ei este mixtă: capul de hipopotam, braţele şi picioarele de leu, coada de crocodil, şi sâni de femeie. Această apariţie feroce împiedică forţele răuvoitoare să le facă rău femeilor în timpul durerilor facerii şi al naşterii. Tauret îşi sprijină adeseori un braţ pe amuleta sa, care indică "protecţie". Natura ei binevoitoare face ca Tauret să fie preferată egiptenilor de rând.

  Tayet

      Zeiţă a ţesutului. Cel mai important rol pe care îl joacă Tazet este de a furniza pânză ţesută necesară pentru îmbălsămare. În scrisoarea pe care faraonul Senusret I i-o trimite lui Sinnuhe, un fost oficial al haremului, pentru a-l invita înapoi ăn Egipt după o lungă şedere ăn străinătate, există un frumos pasaj care evocă ritualurile cultului funerar: după moartea lui Sinuhe va fi o noapte a unguentelor şi a "învelirilor din mâna lui Tayet". Aceasta se referă la bandajele cu care îmbălsămătorii înfaşă mumia pentru a păstra trupul intact. În Regatul Vechi există o rugăciune adresată zeiţei pentru a păzi capul regelui şi a-i aduna oasele. Tayet ţese şi perdeaua (brodată de către zeul Ptah) care atârnă în cortul de purificare unde se desfăşoară ritualul îmbălsămarii. În viaţa de fiecare zi, bandajele din pânză de in erau folosite destul de puţin pentru problemele medicale. Există un descântec ce trebuia rostit deasupra firelor de ţesătură: el urma să prevină o hemoragie şi ca urmare pângărirea purităţii "ţinutul lui Tayet", adică bandajele.

  Tefnut

      Zeiţă primordială care personifică umiditatea. Tefnut este partenerul feminin din primul cuplu creat de zeul-soare Atum. Acesta a "scuipat" zeiţa, iar numele ei reprezintă onomatopeic această expectorare. Pe pereţii templelor ptolemeice numele lui Tefnut poate fi scris cu simbolul unei perechi de buze care scuipă. Legătura ei cu umiditatea este stabilită destul de vag din poziţia ei printre zeităţile care reprezintă elementele cosmice şi din sugestii din inscripţii, ca de pildă într-un pasaj din Textele Piramidelor unde zeiţa creează din vaginul ei apă pură pentru picioarele regelui (=roua de dimineaţa). Fratele şi soţul ei este zeul-aer Shu, iar copii lor sunt Geb şi Nut. Ca "Ochi al lui Ra", ea apare cu cap de leoaică. Shu poate lua formă leonină, şi cuplul era venerat ca o pereche de lei în Deltă la Leontopolis. Tefnut avea un sanctuar şi la Heliopolis, centru de cult al tatălui său Ra-Atum, numit Menset-ul de Jos. În plus, în Textele Piramidelor este descrisî iconografic şi ca un şarpe care se ridică pe un sceptru.

  Thot

      Zeu-lună care patronează scribii şi cunoaşterea. Thot - Djeheuty în egipteana antică - poate fi reprezentat sub două forme: a) Ibisul sacru - care devine asociat cu Thot apare cocoţat pe un stindard pe palete de ardezie de la sfârşitul perioadei predinastice. Cu siguranţă, în Regatul Vechi asocierea dintre pasăre şi zeu se făcuse deja: în viaţa următoare aripa lui Thot îl va purta pe rege peste fluviul celest dacă barcagiul refuză să o facă. Mai mult, regele se poate transforma îintr-o pasăre ale cărei pene din aripi sunt cele ale lui Thot, "cel mai puternic dintre zei". Simbolul ibisului apare de asemenea devreme în inscripşiile din mormintele curtenilor, unde sunt menşionate ofrande lăsate în mod regulat în timpul Serbării lui Thot pentru cei decedaţi. - b) Babuin (Papio Cynocephalus În timpul primei dinastii, babuinul, în poziţia sa ghemuită pe vine care avea să devină simbolul lui Thot, apăruse deja în figurine smălţuite din Abydos. Thot poate fi reprezentat în întregimeca un ibis ori un babuin, sau antropomorf având aşezat pe umeri un cap de ibis. În fiecare caz zeul poartă o coroană ce infăţişează o lună nouă care sprijină discul plin al lunii. Ambele creaturi sacre pot fi interpretate în termenii simbolismului selenar.

  Wadjet

      Zeiţă-cobră din Buto (Tell el-Farain), în Delta Nilului, păstrătoarea autorităţii regale asupra Egiptului de Nord. Wadjet este reprezentată ca o cobră înălţată pentru a lovi cu forţă letală orice duşman al regelui. Ea poate să apară şi ca leoaică în rolul ei de "Ochi al lui Ra". Numele ei (găsit în literatura egiptologică şi ca Edjo sau Uto) înseamnă "Cea Verde", cu referire atât la culoarea unui şarpe, cât şi la mlaştinile cu papirus ale Deltei pe care, conform unuia dintre Textele Piramidelor, ea le-a creat. Wadjet este zeiţa tutelară a Egiptului de Jos şi este menţionată astfel de un titlu din protocolul regal. Principalul loc sacru al Deltei, Per-nu, se află sub protecţia sa. Wadjet îi corespunde Egiptului de Sus lui Nekhbet - în temple sau morminte ea poate fi frecvent văzută cu trupul sau doar aripile zeiţei-vultur din Egiptul de Sus. În legenda creşterii tânărului Horus în Khemnis în Deltă, Wadjet este doica sa, ceea ce a dus mai târziu la identificarea ei cu Isis. Alături de alte câteva zeităţi leonine, ea primeşte rolul relativ banal de mamă a zeului Nefertum.

  Wadj Wer

      Zeu al fertilităţii, personificând sub acest nume (care înseamnă "Marele Verde") fie Marea Mediterană în largul coastei de nord a Egiptului, fie principalele lagune ale Deltei Nilului, de pildă lacurile Mariut, Idku, Burullus şi Mazala. Zeul apare încă din regatul Vechi, fiind prezent într-un relief din situl Abusir. El se află aici printre figurile care simbolizează fecunditatea, purtănd o păine de ofrandă pe o rogojină, cu simboluri ale vieţii (semnul ankh) atârnate de braţul său. Sub forma lui androgină, cu sânii pronunţaţi şi pântecele care denotă o sarcină, Wadj Wer este în mod clar asociat cu procreerea şi rodnicia. Pe trupul său sunt săpate semne ale apei, sugerând recolta bogată de peşte din lacurile Deltei.

  Weneg

      (Uneg) Fiu al zeului soare Ra, găsit în textele din Regatul Vechi. El poate să reprezinte ordinea cosmică, într-un mod asemănător fiicei lui Ra, Maat, sprijinind cerul şi împiedicând astfel forţele haosului să se prăbuşească pe pământ. El este de asemenea un judecător al altor zei, administrând probabil legile cosmice ale alui Ra.

  Wepwawet

      (Upuanut) Zeu-şacal din Egiptul de Sus, susţinător al monarhului. Numele lui înseamnă "Deschizător de drumuri", aplicabil atât într-un context laic cu referire la cuceririle regelui, cât şi ca un concept funerar legat de Lumea de Dincolo. Dovezile arheologice furnizate de paletele de ardezie sugerează că provine din sudul Egiptului, din rândul conducătorilor de la sfârşitul perioadei predinastice. El este reprezentat pe unul dintre cele patru stindarde care îş preced pe monarhul cuceritor lui Narmer, unificatorul Egiptului de Sus şi de Jos în jurul anului 3000 î.e.n. Cu toate acestea, în Regatul Vechi Wepwawet este văzut şi ca zeu al Egiptului de Jos - o inscripţie dintr-o piramidă plasează locul naşterii sale ăn Per-nu, lăcaşul sfânt al zeiţei din Nord Wadjet. În altă parte, el este descris ca "apărând dintr-o tufă de tamarisc".

  Wosret

      Zeiţă din Theba al cărei nume înseamnă "Cea Puternică". E posibil ca ea să fi fost prima consoartă a lui Amon la Karnak, precedând-o pe Mut. Unii faraoni de origine thebană din Regatul de Mijloc i-au preluat numele ca un element al propriului lor nume - Sen-Wosret (Senusret), sau "bărbat care îi aparţine lui Wosret".

  Yah

      Zeu-lună. În cele mai vechi atestări ale numelui său, Yah se referă la lună ca satelit al Pământului. Apoi Yah devine conceptualizat ca o zeitate lunară, antropomorfa, dar al cărei manifestăr, din dovezile hieroglifice, pot include secera lunii noi, ibisul şi şoimul - comparabil cu celelalte zeităţi-lună, Thot şi Khonsu.

  Yamm

      Zeu tiranic al mării, găsit într-un papirus fragmentar care pare să sugereze că cererile sale exagerate de tribut de la celelalte zeităţi au fost în final contracarate de zeiţa Astarte. 

 Zeii judecatori

      Aceştia sunt 42 de zeităţi din Lumea de Dincolo care constituie tribunalul de juraţi în Marea Sală a celor Două Adevăruri. Ei judecă viaţa pământeană a oricărui nou-sosit în Lumea de Dincolo, pândindu-i pe răufăcători, al căror sânge îl pot bea. O persoană sinceră, a cărei inimă - aşezată pe un talger al balanţei, în timp ce pe celălalt se află zeiţa Adevărului, Maat, sub formă de pană - dovedeşte o viaţă cinstită, va fi declarată "dreaptă în vorbele sale" şi demnă de a pătrunde în Paradis. Cel a cărui inimăface să se încline balanţa sub greautatea păcatelor sale va fi încredinţat Devoratoarei de Morţi (Ammut).