Egiptul Antic

    Indicii ale existenţei mormântului lui Tutankhamon în Valea Regilor au fost descoperite încă din 1905 şi 1908 de către Theodore Davis. Acestea au constat dintr-o cupă mică de faianţă înscrisă cu numele regelui şi, din mormântul KV54, mai multe resturi din procesul de îmbălsămare şi alte materiale. Când a fost descoperit micul mormânt KV58 cu o singură cameră, în care a fost găsită o mică ascunzătoare cu fragmente de foaie de aur înscrise cu numele lui Tutankhamon şi Ay, Davis a crezut că găsise chiar mormântul din care se rătăciseră aceste materiale.

   Howard Carter şi sponsorul lui, al cincelea conte de Carnarvon, au susţinut cu încăpăţânare că Davis se înşela şi că mormântul lui Tutankhamon trebuia căutat în continuare. Ei nu scăpau din vedere că în nici una din ascunzătorile de mumii regale nu fusese găsit trupul regelui, de unde au dedus că mormântul acestuia supravieţuise neatins. Cu toate acestea, toţi colegii lui Carnarvon şi Carter susţineau că acesştia aleargă după o himeră.

   Dar această himeră avea să se transforme în realitate la 4 noiembrie 1922, odată cu descoperirea unei trepte săpate în stâncă sub intrarea în mormântul lui Ramses VI (KV9). Această treaptă s-a dovedit a fi prima dintr-o scară care coboară până la intrarea zidită într-un mormânt astupată cu tencuială şi sigilată cu peceţi mari ovale de şase tipuri, dintre care cinci purtau înscris prenumele lui Tutankhamon "Nebheprure". După mai mulţi ani de săpături fără nici un rezultat, la începutul sezonului de săpături în Valea Regilor pe care ei îl credeau a fi cel din urmă, s-a produs un miracol.

 Explorarea mormântului

   Descoperirea s-a făcut pe când Lordul Carnarvon se afla încă in Anglia, în somptuoasa sa reşedinţă din Hampshire, Highclere Castle. La primirea telegramei lui Carter care acesta îi anunţa descoperirea, s-a îmbarcat împreună cu fiica lui, Evelzn, spre Egipt, unde voia să supravegheze lucrările. Carter a astupat scările şi a rămas în aşteptare.

   La sosirea Lordului Carnarvon lucrările au reînceput şi după un timp relativ scurt a fost re-dezgropată uşa mormântului. Abia acum a observat Carter o gaură resigilată în colţul din stânga sus, care indica faptul că mai avusese loc o intrare în mormânt, cel mai probabil în scopuri de jaf. Neştiind la ce să se aştepte, săpătorii au început să degajeze uşa sigilată şi să golească coridorul din spate plin cu balast. Ca prevestind ceva rău, printre bucăţile de calcar şi umplutură s-au găsit amestecate mai multe fragmente sparte şi zdrobite. Oare întregul mormânt va fi în această stare?

   În după-amiaza zilei de 26 noiembrie 1922, în jurul orei 16:00, coridorul era degajat, iar la capătul lui se vedea o altă uşa sigilată, şi aceasta purtând semnul redeschiderii în colţul din stânga sus. Făcând o mică gaură, Carter a introdus o lumânare ca să verifice dacă erau emanaţii de gaze otrăvitoare şi apoi a aruncat o privire înăuntru:

   "La început n-am văzut nimic, căci aerul cald care ieşea din încăpere făcea să pâlpâie lumânarea, dar după aceea, când ochii mei s-au deprins cu întunericul, am început să disting detalii care se conturau încet, încet din penumbră, animale ciudate, statui, şi aur, peste tot sclipirea aurului."

   Era cea mai mare descoperire pe care o cunoscuse arheologia.

  Mormântul şi istoria lui

   KV62, cum este în prezent numerotat oficial mormântul, consta doar din şase elemente: Anticamera, cu divanele ei cu capete de animale, trăsurile şi statuile paznicilor în mărime naturală; Anexa, o magazie iniţial destinată depozitării urcioarelor cu vin şi proviziilor de hrană ale regelui; Camera funerară decorată, cu cele patru altare masive de lemn aurit ce înconjurau un sarcofag de cuartţit şi trei sicrie (ultimul dinăuntru din aur masiv) în care se afla mumia regelui; şi Trezoreria, iniţial destinată echipamentului canopic regal. Ca mormânt, era neobişnuit de mic şi ciudat împărţit, dar în scurt timp s-a tras concluzia că fusese un mormânt privat adaptat ulterior folosinţei regale. Lucrările la mormântul "oficial" al lui Tutankhamon, situat probabil în vestul Văii, erau în plină desfăşurare în momentul morţii neaşteptate a acestuia, aşa că a trebuit să se amenajeze în grabă un alt loc.

   Locul era ticsit de piese de mobilier funerar îngrămădite prin colţuri şi puse una peste alta până în tavan, cu cea mai mare bogăţie de materiale adunată vreodată dintr-un mormânt egiptean - şi asta după cele două jafuri din antichitate! Primul jaf a avut loc la scurt timp după înmormântarea regelui şi a fost comis, după toate probabilităţile, de cei care asistaseră la depunerea bunurilor funerare. Hoţii au fost descoperiţi şi coridorul de intrare a fost umplut cu pietriş ca să impiedice alte pătrunderi ilicite - dar degeaba. Un al doilea jaf s-a produs după puţin timp, dar de data aceasta intruşii au fost mai puţin norocoşi: ei au fost în mod evident prinşi asupra faptului, având asupra lor, dupa cum a constatat Carter, o parte din pradă încă înfăşurată într-o basma, gata să fie ridicată. Soarta prădătorilor avea să fie cruntă - ei au fost mutilaţi şi înfipţi într-un par ascuţit.

   Această pedeapsă pentru jaf şi-a atins scopul: nu a mai avut loc nici o încercare de pătrundere în mormânt. Din cauza uitării la care au fost condamnaţi faraonii eretici de la Amarna, în perioada umrătoare de domnie ramesidă şi a ridicării pe locul mormântului, câţiva ani mai târziu, a unei serii de magazii şi adăposturi pentru muncitori, mormântul lui Tutankhamon a fost uitat cu desăvârşire.  

  Comorile mormântului

   Descoperirea mormântului lui Tutankhamon avea să arunce o lumină nouă şi neaşteptată asupra bogăţiei şi sofisticării curţii egiptene din anii de la sfârşitul secolului XIV î.e.n. Deşi în Vale se mai descoperiseră echipamente funerare şi mobilier de palat, aceste articole erau rare şi, din cauza stării lor în general deteriorate, inscripţiile nu au putut fi citite decât de un număr mic de istorici avizaţi. Acum, graţie excepţionalei descoperiri a lui Carnarvon şi Carter, lumea întreagă poate să vadă pe viu ce înseamnă expresia "gloria Egiptului antic" atât de des folosită de arheologi.

   Mormântul lui Tutankhamon conţinea un amestec de articole: unele, cum este cazul altarelor, sarcofagului, sicrielor şi măştii, necesare ritualului funerar şi supravieşuirii în continuare a tânărului rege în Lumea de Dincolo; dar şi articole personale care îi fuseseră familiare faraonului în timpul vieţii. Acestea sunt de fapt cele care umanizează atât de elocvent figura tânărului: podoabele lui şi însemnele regale; marele număr de articole de îmbrăcăminte şi materiale textile; o varietate de casete, cufere, tronuri, scaune, taburete şi paturi din apartamentele regale; caleaşca regelui şi armele acestuia (printre care şi un pumnal, perfect conservat, din fierul abia descoperit); o serie întreagă de evantaie, beţe şi bastoane (unul dintre ele fiind "O trestie pe care Majestatea Sa poate să o rupă cu mainile sale); preţioase uleiuri şi produse cosmetice; jocuri; instrumente muzicale (cele mai celebre fiind trompetele de argint şi cupru, cu sunetul lor straniu care s-a făcut auzit într-o transmisie BBC din 1939); accesoriile pentru scris ale faraonului (dar, în mod curios, nici un papirus);o preţioasă şuviţă din părul iubitei lui bunice Tiye, depusă cu grijă într-un sicriu; şi toate vasele, oalele, coşurile şi proviziile care îi vor fi necesare regelui în călătoria sa finală. Era pentru prima dată când se descoperea o comoară plină de o asemenea strălucire.

  Valea Regilor după Tutankhamon

   În deceniile care au urmat după importanta descoperire a lui Carter, Valea Regilor a ieşit din vizorul egiptologilor, căzând victimă propriului său succes: odată cu descoperirea lui Tutankhamon s-a presupus că nu mai rămăsese nimic de descoperit aici. Dar azi se ştie că nu a fost aşa. Începând din anii 1960, odată cu mutarea centrului de importanţă de la comoară la informaţiile pe care le aducea şi după apariţia inatacabilului compendiu de informaţii The Royal Necropolis of Thebes (Necropola regală de la Teba) de Elisabeth Thomas, interesul pentru Valea Regilor a renăscut.

  În prezent sunt active pe teren mai multe expediţii, care degajează mormintele atât de bine cunoscute în căutare de date care lipsesc şi care execută noi săpături în acele zone din oaza regală ignorate de Theodore Davis şi de norocoasa echipă Carter - Carnarvon. Rezultatele au fost impresionante, şi uneori surprinzătoare: două  noi şi intacte sarcofage princiare (cel al lui Amenkerkhepshef şi Mentuherkhepshef, urmaşi ai lui Ramses III, respectiv IV) din binecunoscutul mormânt al lui Bay (KV13), descoperite de Hartwing Altenmuller şi o echipă a Universităţii din Hamburg la începutul anilor 1990; şi neîncetate mărturii ale megalomaniei arhitectonice descoperite în KV5 de Kent Weeks şi Proiectul de Cartare a Tebei, un mormânt pregătit pentru fii lui Ramses II. Valea Regilor este un loc în care mai este încă mult de făcut - şi, se poate spune, încă mult de descoperit.