Pe malul răsăritean al Nilului, în Luxor-ul de astăzi, se înalţă un templu închinat lui Amon. Karnak-ul modern, al cărui nume antic, Ipetisut "cel mai ales dintre locuri", indică superioritatea templului asupra celorlalte situri din Egipt.
Este o vastă suprafaţă, complexitate şi diversitate nemaivăzută în nicio altă parte din lume, care conţine Marele Templul lui Amon, care este situat în centrul întregului complex, Templul lui Monthu "Stăpânul Tebei", ceea ce indică o coexistenţă paşnică cu Amon, care l-a depăşit în importanţă la Teba începând cu sfârşitul dinastiei a XI-a, când Teba a devenit capitala Egiptului, se află la nord de templul lui Amon, iar la sud se află Templul lui Mut, consoarta principală a lui Amon. Există de asemena şi mici temple închinate lui Khonsu, fiul lui Amon şi Mut, printre care se mai găsesc o serie de temple mai mici şi un vast lac sacru (cel mai mare lac sacru artificial din lume). Întinderea complexă din templu este rezultatul a două mii de ani, de construcţie, din timpu dinastiei a XII-a până în dinastia ptolemeică.
Marele Templu din inima Karnak-ului este atât de mare încât catedrala St.Paul din Londra şi Notre Dame din Paris ar fi pierdute între pereţii lui.
La primul pilon se ajunge pe o alee străjuită de sfinxi, creaturi cu trup de leu şi cap de berbec (berbecul fiind principala creatură sacră a lui Amon). Pilonul de culoarea nisipului, cu două austere se iveşte înainte, semănând cu întrarea într-un castel feudal. Cu siguranţa la acest lucru s-au gandit egiptenii din epoca modernă cand au numit ruinele de la Karnak "fortăreaţă". 
Cel de-al doilea Pilon de la Karnak a fost construit de Ramses cel Mare. Ptolemeii au făcut unele reparaţii ample şi unele construcţii noi în centrul secţiunii. Destul de curios, au lăsat coloanele şi faţada primului Pilon neterminate, lăsând în urmă şi o rampă din cărămidă de pământ. Motivul pentru care au lăsat aceste construcţii neterminate nu este cunoscut.
Marea Sală Hipostilă
Sala Hipostilă este susţinută de 134 de stălpi şi are o suprafaţă de 6.000 metri pătraţi. Este cea mai mare cameră religioasă care s-a construit vreodată. Sala este considerată a fi unul din cele mai mari capodopere arhitecturale. Construcţia sa a început în timpul domniei lui Ramses I. El a fost faraonul care a pus bazele dinastiei a XIX-a şi a domnit doar pentru un an. Activitatea a continuat cu Seti I (1306 - 1290 î.e.n.). Seti I de asemenea a construit Templul din Abydos şi 
multe alte temple. Sala a fost terminată de catre fiul lui Seti I, Ramses cel Mare. Efectele, care sunt produse în interiorul sălii sunt mult mai diferite decât cele care au fost iniţial. Coloanele care compun cele două şiruri centrale, sunt mai înalte decât cele din părţile laterale, iar aceasta a permis construirea unui şir de ferestre în partea de sus, în zidurile ce se înalţă deasupra culoarelor laterale. Astfel, razele soarelui pătrund în interior ca nişte suliţe, iar lumina lor filtrată răzbate până în părţile mai îndepărtate ale sălii, iluminând difuz 
coloanele sculptate şi pictate în culori vii, cu scene de rugăciune sau cu faptele eroice ale faraonului. Ideea a fost aceea de a crea înăuntru un efect de penumbră mistică, dupa lumina orbitoare de afară şi înaintea întunericului din interiorul sanctuarului. Acest domeniu vă poate da o idee despre constructori, care au avut intenţia de a crea efecte de iluminare. E necesară o imaginaţie mare ca sala să poată fi apreciată aşa cum arată înainte. Pereţii, plafoanele şi coloanele sunt pictate cu tonuri naturale de culoare. Lumina a fost permisă doar în unele locuri, cea mai mare parte a sălii fiind în umbră. Plafonul sălii de 82 de picioare a fost ridicat şi a fost susţinut de 12 coloane 
papirus. Coloanele sunt din gresie şi stabilite în două rânduri de şase. Fiecare rând este flancat de fiecare parte cu 7 rânduri de coloane care sunt înalte de 42 de picioare (12.8m) . Fiecare rând are 9 coloane, totuşi cele interioare au 7 rânduri de coloane. Reliefurile de pe întreg teritoriul sălii conţin simboluri de Creaţie. Cele din jumătatea nordică sunt din perioada lui Seti I şi sunt, evident, mai bine realizate decât cele făcute de fiul său, Ramses cel Mare, care se află în jumătatea sudică şi sunt tăiate mult mai adânc decat cele ale lui Seti. Aceasta ofera un efect mai dramatic de lumina şi umbră.
Pereţii exteriori ai Sălii Hipostilă sunt acoperiţi cu scene de luptă. Din nou, Seti I este la nord şi fiul său Ramses la sud. Scenele şi-au pierdut de mult timp culoarea cu care au fost pictate din cauza secolelor de vânt şi de soare. Este nesigur dacă scenele de luptă se bazează pe fapte istorice sau de rituale cu semnificaţie deosebită. Este adevărat că în momentul în care detaliile bătăliilor sunt foarte precise, evenimente reale, sunt probabil implicate. Bătăliile lui Seti au loc în Liban, Palestina şi Siria de sud. Zidurile sudice ale lui Ramses cel Mare au texte hieroglifice care de fapt înregistrează detalii ale Regelui hitit, şi semnarea lui Ramses a unui tratat de pace în al 21-lea an de domnie. Aceasta este prima dovadă oficială a unui tratat de pace, şi este cu siguranţă semnificaţie istorică. 
Părăsind sala Hipostilă prin cel de-al treilea Pilon, aici se aflau cândva câteva obeliscuri. Unul dintre ele a fost ridicat de Tuthmosis I (1504 - 1492 î.Hr.), tatăl lui Hatshepsut. Acest obelisc are 70 de picioare (21.3m) înălţime şi cântăreşte circa 143 de tone. Pe parcursul secolelor dintre Tuthmosis I si Ramesses VI, faraonii din acea perioadă au distrus sau dezmembrat multe dintre ele.
Acest obelisc, însă, nu a fost niciodată atins. Originala inscriptie a fost lăsată la locul său. Cu toate acestea, doi faraoni şi-au adăugat inscripţia lor pe ambele părti ale celui original. Pe lângă acest obelisc singurul care a rămas în picioare este cel a lui Hatshepsut (1473-1458 î.Hr.), de 97 de picioare (29.6m) înălţime şi cântăreşte aproximativ 320 de tone, partea de sus a obeliscului era vizibilă de la o distanţă de 80 km. În afară de obeliscul Lateran din Roma, aceasta este cel mai înalt obelisc, cel de la Roma este de 101 de picioare (30.7m) înălţime. La sud de obeliscul aflat în picioare se află acompanierul său, un alt obelisc care a căzut. Este de asemenea construit dintr-un singur bloc de granit dar e distrus acum. 
Al şaselea Pilon, care a fost ridicat de Tuthmosis III, conduce într-o sală de înregistrări, în care regele şi-a înregistrat tributele. Foarte puţine detalii rămân din această arhivă dincolo de 2 coloane de granit. Unde, chiar dupa ele se întinde Sfânta Sfintelor, sau sanctuarul. Iniţial a fost cea mai veche parte a templului. Prezentul sanctuar a fost construit de fratele lui Alexandru cel Mare, Philip Arrhidaeus (323-316 î.e.n.) care a fost rege al Macedoniei. Acest sanctuar a fost construit pe situl vechi al sanctuarului construit de Thutmosis III. Sanctuarul conţine blocuri de la cel al lui Thutmosis care încă mai conţin inscripţiile lui. Este construit în două secţiuni iar de ce a fost făcut acest lucru nu se ştie.