Egiptul Antic

     Fiul reginei Tui şi al lui Seti l, Ramses al ll-lea (1298-1235 î.e.n.), avea şaisprezece ani când a murit tatăl său şi, succedându-i, a preluat conducerea ţării. El nu era fiul cel mare al răposatului faraon. Pentru a-i înlătura pe ceilalţi fraţi, el a susţinut că tatăl său hotărâse dintotdeauna să-l facă urmaşul său.

     În timpul lunilor de iarna, reşedinţa lui                   Ramses II                    Ramses al ll-lea era la Teba. În restul anului el locuia în estul deltei, unde a dispus să se ridice un oraş, numit Pi-Ramses. Constructor de seamă şi restaurator, el a înfrumuseţat foarte mult templele egiptene, în special cele ale lui Amon, la Luxor şi Karnak: în necropola tebană (Ra-messeum) i s-a clădit un templu funerar, splendid şi impunător. El a întreprins şi edificarea faimosului templu de la Abu-Simbel. În Nubia de jos, aproape de actuala frontieră cu Sudanul. Patru statui colosale, măreţe, reprezentând faraonul aşezat (pe tron), se rezemau
de faţada acestui templu săpat în faleza stâncoasă ce domina la apus Nilul.( Apele barajului de la Assuan urmau să acopere o parte a văii. Atunci, după cum se stie, datorită măsurilor luate de UNESCO, faţada a fost demontata, în 1963 e.n., şi recladită cu şaizeci de metri mai sus, salvând splendidele statui care, altfel, s-ar fi cufundat în lacul Nasser.)

                                Templul  lui Ramses II de la Abu Simbel

      Acest templu, era dedicat soarelui şi planul întreg era conceput în funcţie de ora răsăritului. Când soarele apărea la est, în spatele dealurilor situate pe partea cealalta a fluviului, el bătea în plin pe feţele celor patru coloşi: apoi. strecurându-se pe poartă, el lumina brusc sălile interioare, pâna la sanctuar. Zidurile templului erau acoperite cu scene reprezentând bătălia de la Kadesh, unde, ca şi în templul din Teba, îl vedem pe faraon în carul său de razboi napustindu-se asupra hitiţilor,
      Unul dintre cele doua temple tăiate în faleza occidentala a Nilului era dedicat lui Nefertari, „Soţia cea dintâi" a lui Ramses al ll-lea:

                                Templul lui Nefertari de la Abu Simbel

   ,.Subţire la trup, (scrie Leonard Cotîrell), cu sânii sus plasaţi, într-o rochie care-i mula perfect formele, cu bărbia micuţă ridicată cu mândrie, faţa cu trăsături delicate încadrată de o enorma perucă buclată." Dar Ramses al ll-lea a avut numeroase alte soţii, un vast harem de concubine şi zeci de copii, cărora le înşiră numele, cu multa satisfacţie, pe zidurile templelor sale. Printre frumoasele din haremul regal se număra şi fiica regelui hitiţilor. Hattusil, de care faraonul era atât de mândru încât a dat ordin să se înalţe, în numeroase locuri din ţară, stele care să înfăţişeze călătoria viitoarei sale soţii, de la graniţele Anatoliei până în Egipt. Această prinţesă, al cărui nume egiptean este Manefrura, nu a fost îngropată în Valea Reginelor, cinste ce-i era rezervată doar lui Nefertari, prima soţie de faraon admisă în această vale.

      După o campanie în Sudan şi alta în Libia. Ramses al ll-lea, continuând politica tatălui său, va relua expediţiile egiptene în Asia,
în Siria situaţia era gravă. Regele hitit înaintase către sud, până la Kadesh, oraşul celebru situat pe fluviul Oronte, în anul 5 al domniei sale. În fruntea unei armate puternice, Ramses al ll-lea a hotărât să lupte pentru cucerirea Siriei, împotriva trupelor regelui hitit Muwatallu, căruia i se raliase şi o coaliţie formată de douăzeci de popoare siriene.
     În luna mai 1294 î.e.n., armatele egiptene ajung în câmpia Kadesh-ului, trecând prin vădul fluviului Oronte, la Sabluna. Avangarda egipteană era comandată chiar de rege, înconjurat de garda sa de mercenari, de sardani-popor de piraţi care năvălise în deltă şi fusese învins de Ramses al ll-lea: ariergarda era asigurată de ..armata lui Amon". ,.armata lui Ra::, ..armata lui Ptah". ,.armata lui Seth:.
     Ramses al ll-lea trebuia să se măsoare cu regele hitit Muwatallu, cunoscut ca strateg puternic. Acesta trimite regelui egiptean doi beduini care îi aduc informaţii false cu privire la poziţia armatelor duşmane. Faraonul se îndreaptă atunci direct spre nord: de-a lungul malului vestic al fluviului Oronte, în timp ce trupele hitite. ascunse în spatele meterezelor oraşului Kadesh, se deplasează spre sud.
Lăsându-şi celelalte armate să treacă prin văd. Ramses al ll-lea îşi instalează tabara cu „armata lui Amon::. Atunci sunt capturate două iscoade hitite care mărturisesc sub ploaia de lovituri cu bastonul şiretlicul regelui Muwatallu: „Vedeţi în ce fel au procedat capeteniile! Ei i-au spus lui Faraon ca învinsul din Hatti se află în ţara Alep şi că fugise în faţa Majestatii Mele... în timp ce el era în spatele Kadesh-ului Perfid.:: Atunci, Ramses al ll-lea trimite în grabă vizirul său ca să transmită celorlalte trei armate ordinul de a trece prin văd cât mai repede cu putinţă şi de a i se alătura de îndată.

   Bătălia de la Kadesh

        Hitiţii nu-i lasă pe egipteni să se dezmeticească si pornesc atacul cu 2500 de care de luptă: prin sud, tăind în două armata egipteană şi creând panică în rândul trupelor. Ramses al ll-lea, înconjurat de mercenarii săi sar-dani, îşi pune de graba tunica de zale, îşi prinde arcul şi săgetile şi înşfacă paloşul. Sare în carul său de luptă, haţurile fiind prinse de cingătoare, înainte de a porni la lupta, ei îl imploră pe tatăl său, Amon: „Nici un prinţ nu este alături de mine, nici unul care să conducă carul său de luptă, nici o căpetenie de pedestraşi. Oştenii mei şi cei care mânau carele m-au părăsit si m-au dat în mâna vrajmaşilor: nici unul nu a rămas să-i înfrunte... Ce înseamnă asta, Amon, părinte al meu? Poate uita vreodată părintele de fiul său? Nu am încălcat niciodată poruncile tale.., Ce sunt asiaticii pentru tine, o Amon? Nişte nelegiuiţi care nu stiu ce înseamnă un zeu... Te chem, o Amon. tatăl meu! lată-mă împrejurat de străini despre care nu ştiu nimic. Toate ţările s-au aliat împotriva mea şi eu sunt singur părăsit de toţi".
     Forţând pătrunderea în rândurile hitiţilor, luptând vitejeste ca un leu. Ramses se repede la est, către Oronte, se năpusteşte asupra duşmanilor, aruncându-i în fluviu:
     „înainte! înainte! Eu sunt cu tine, tatăl meu. Mâna mea e într-a ta: sunt mai bun decât 100.000 de oşteni, eu, regele biruinţei!...Mi-am recăpătat curajul şi inima mea e copleşită de bucurie. Ce vreau să fac se îndeplineşte. Arunc săgeţile pe dreapta şi lupt pe stânga, în faţa lor, eu sunt Baal dezlănţuit de mânie; vad cele 2500 de care de război care mă împrejurau, făcute bucăţi de copitele cailor mei. Nici un războinic din car nu a avut curajul să lupte. Inimile lor au încremenit de spaimă, iar braţele lor sunt lipsite de putere. Ei nu mai pot arunca săgeţile lor şi nu au curajul de a se folosi de lănciile lor. Ca pe niste crocodili, îi arunc în apă: ei cad unul peste altul şi îi ucid după cum mi voia":.
       Exagerarea acestei povestiri frapează dar este nu mai puţin exact faptul că faraonul a reuşit să se degajeze şi să se sprijine pe infanterie. Din fericire, în acei moment un mic corp de armată egiptean, sosit dintr-un port fenician, apărea, prin partea de vest, pe câmpul de bătălie şi se aruncă asupra hitiţilor care jefuiau tabăra părăsită de armata lui Amon. Egiptenii se năpustesc atunci asupra duşmanului şi extermina toţi oştenii care nu puteau fugi. Regele Muwatallu, ieşind din adăpostul său, în spatele meterezelor oraşului Kadesh, aruncă în lupta toate forţele de care dispunea. Ramses al ll-lea, care-şi grupase trupele, luptă timp de trei ore, sărjând de şase ori în şir un duşman superior numeric, până când vizirul, reîntors în fruntea armatei lui Ptah, atacă pe neaşteptate ariergarda hitită, obligând-o să se retragă în fortăreaţă.
       Armata lui Seth ajunge în sfârşit la rege. Dar un armistiţiu tăcut de trei zile se încheie între cele două armate: timp în care sunt adunaţi morţii şi răniţii.
       Ramses al ll-lea se întoarce atunci în Egipt, considerând că a câştigat bătălia; fără a fi reuşit să recucerească Kadesh-ul, stăpânit de hitiţi. Trufia lui nemăsurată îl îndeamnă să graveze scene de bătalie şi propria lui relatare pe pereţii templelor, pe care se pot citi fraze ca:
      "I-am măcelarit şi i-am doborât acolo unde se aflau în timp ce ei îşi strigau, unul către celalalt: «Nu este un muritor, ci un zeu atotputernic: tot ce a săvârşit nu este faptă omenească; nimeni nu a biruit astfel, până acum atâtea sute de mii de oşteni.» i-am ucis pe toti, nu a scăpat niciunul."

      În următorii zece ani, Ramses al ll-lea a întreprins noi expediţii în Siria, recucerind cea mai mare parte a ţării stăpânite de hitiţi. Dar situaţia evoluase la sfârşitul deceniului. Bătrânul rege Muwatallu murise şi fiul său. Hattusil III, care îi succedase, a hotărât să se înţeleagă cu Egiptul pentru a stabili noua putere asiriană care, după ce pusese stăpânire pe cea mai mare parte a ţinutului Mitanni, se stabilise pe Eufrat, constituind o primejdie pentru interesele hitite şi egiptene.
       S-a încheiat un tratat de pace între cele două mari puteri (primul din istorie); s-au descoperit două copii ale acestui acord, în egipteană şi în hitită; prima datând din anul 22 al domniei lui Ramses al ll-lea.Treisprezece ani mai târziu, regele hitit în persoana s-a dus la curtea lui Ramses al ll-lea, dându-i pe fiica sa drept soţie.
       Ramses al ll-lea a domnit în Egipt mai bine de şaizeci şi şapte de ani. Celebra sa mumie, de la muzeul din Cairo, ni-l arată ca pe un moşneag de 83 ani, chel şi ridat, cu un nas mare încovoiat şi pomeţi proeminenţi, păstrându-şi, în moarte, silueta dreaptă şi ţinuta mândră şi măiestoasă pe care le-a avut în viaţă.